Iată că ieri am făcut pauză de la scris pentru că de atâta dragoste şi îndrăgosteală ce m-au copleşit nici în tastatură nu am mai putut să bat. Cu îndrăgosteala asta nu te pui, un-doi te pune la pământ şi aşa îţi arde o mamă de bătaie de nu mai eşti om. Tot numai săgeţi te face „cupidon” de zici că eşti arici. Cum să mai scrii aşa? Te doare orice mişcare. În plus eram prea „pluşat” ca să o fac şi mai eram şi îngreţoşat de-a binelea de la cutiile cu bomboane în formă de inimioare aşa că s-au adunat toate, înţepături, pluşare şi îngreţoşare şi nu am mai putut scrie.
Totuşi, astăzi a trebuit să mă trezesc din mahmureală şi să continui să trăiesc, neîndrăgostit ca ieri, fără inimioare de ciocolată şi pluş şi fără sute de săgeţi înfipte ca la acupunctură în zona dorsală. Abia aştept ziua îndrăgostiţilor de la anu’ ca să mai fiu odată beat de dragoste. Unii ar zice că de Dragobetele ne îmbătăm iar de dragoste, dar nu e acelaşi sentiment, nu tu cupidon, nu tu roşu, nu tu denumire străineză la sărbătoare parcă sună şi aiurea „Dragobete” pe lângă concurentul său de ieri „Valentine’s Day” e un fel de variantă ţărănească mult mai puţin glossy, dar e bună pentru cei care vor o zi a îndrăgostiţilor în varianta românească, adică aşa, mai cu puţini bani şi băute cu rachiu nu cu şampanii.
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.