Ziua îndrăgostiţilor

Iată că  ieri am făcut pauză de la scris pentru că de atâta dragoste  şi îndrăgosteală ce m-au copleşit nici în tastatură nu am mai putut să bat. Cu îndrăgosteala asta nu te pui, un-doi te pune la pământ şi aşa îţi arde o mamă de bătaie de nu mai eşti om. Tot numai săgeţi te face „cupidon” de zici că eşti arici. Cum să mai scrii aşa? Te doare orice mişcare. În plus eram prea „pluşat” ca să o fac şi mai eram şi îngreţoşat de-a binelea de la cutiile cu bomboane în formă de inimioare aşa că s-au adunat toate, înţepături, pluşare şi îngreţoşare şi nu am mai putut scrie.

Totuşi, astăzi a trebuit să mă trezesc din mahmureală şi să continui să trăiesc, neîndrăgostit ca ieri, fără inimioare de ciocolată şi pluş şi fără sute de săgeţi înfipte ca la acupunctură în zona dorsală. Abia aştept ziua îndrăgostiţilor de la anu’ ca să mai fiu odată beat de dragoste. Unii ar zice că de Dragobetele ne îmbătăm iar de dragoste, dar nu e acelaşi sentiment, nu tu cupidon, nu tu roşu, nu tu denumire străineză la sărbătoare parcă sună şi aiurea „Dragobete” pe lângă concurentul său de ieri „Valentine’s Day” e un fel de variantă ţărănească mult mai puţin glossy, dar e bună pentru cei care vor o zi a îndrăgostiţilor în varianta românească, adică aşa, mai cu puţini bani şi băute cu rachiu nu cu şampanii.

Căsătoriile pentru o zi sunt de departe „o frumoasă tradiţie” a acestei „sărbători” cu mare vâlvă ziarele scriu că sute de cupluri s-au căsătorit pentru o zi (că mai mult nu aveau curajul) şi că cele mai multe din acele cupluri au făcut din acea zi şi jumate de noapte ca să prindă şi „noaptea nunţii” că deh, ce nuntă e aia fără noapte…

În magazine, întristare mare, dar nu la proprietari ci la cumpărători. Atât s-a mai cumpărat de nu putea sărmanul de Valentin să le mai ducă iar îndrăgostiţii au avut nevoie de pietre în buzunar ca să nu se ridice în sus de la câţi bani au lăsat pe acolo. Conturile bancare sunt goale de bani dar pline de iubire.

Lăsând deoparte factorul amuzant „Ziua Îndrăgostiţilor” e o mare păcăleală şi o mare conspiraţie făcută cu binecuvântarea noastră a oamenilor. Deşi Bogdan Naumovici spunea ieri aici că „Cine e împotriva Valentine’s Day ori e sărac, ori e zgârcit, ori s-a despărţit şi suferă, pentru că este doar o sărbătoare pozitivă“. Sărind în apărarea sfintelor corporaţii care n-au nici o vină în propagarea fenomenului totuşi, tind să cred, că dincolo de fenomenologia omenească e o sărbătoare total dăunătoare iubirii şi iată de ce:

• Joaca de-a iubirea. De ziua îndrăgostiţilor ne prostim cât încape şi ne jucăm de-a mama şi de-a tata. Aşa făceam când eram copii, jocurile preferate ale grupului ca să nu sufere fetele din grup erau de-a mama şi de-a tata şi de-a doctorul. Acum joaca de-a mama şi de-a tata e oficializată cumva. Mergem şi ne căsătorim pentru o zi. Asta e dramatic pentru că iubirea nu e de joacă. Iubirea e cel mai serios aspect al vieţii noastre pământene. Prin iubire trăim şi prin iubire vom trăi. Orice caterincă la adresa iubirii, orice joacă de-a iubirea devine în acest fel o pată de noroi la adresa adevăratei iubiri.
• Comercializarea iubirii. Poate spune el domnul Bogdan că nu e interesul companiilor la mijloc dar creşterea vânzărilor şi cu 1 500% la anumite produse e tot „magia sfântului Valentin”. Cifrele arată că e vorba de profit, comerţ, vânzare, reclamă etc. Da e vorba de comerţ, factorul dăunător e că transmite mesajul că iubirea e cumpărabilă. Transmite mesajul că iubirea se întreţine cu bani, ne învaţă că iubirea pentru a trăi are nevoie de finanţe şi că cine iubeşte mult cumpără mult. Asta e atac frontal asupra iubirii jertfelnice, a iubirii agape, a iubirii de origine divină.
• Căsătoriile pentru o zi. Iar sunt atac direct asupra iubirii. Ce e de joacă în căsătorie? Ce e aşa amuzant de încercat? Nu, nu este. Dar se transmite mesajul că putem limita ca timp legământul de căsătorie, se transmite mesajul că se poate să fii căsătorit pentru o vreme. Da, ştiu, par prea conspiraţionist, însă realitatea e că aceste căsătorii pentru o zi transmit un mesaj dăunător despre căsătorie şi iubire.
• Iubirea limitată. Un alt mesaj al sărbătorii este că iubim doar o zi pe an. Ce ne împiedică să ne arătăm iubirea în celelalte zile ale anului? De ce nu cumpărăm cadouri, flori, bomboane, ursuleţi în alte zile ale anului. Sau iubirea se arată doar într-o zi? Nicidecum. Iubirea adevărată nu părăseşte relaţia nici o clipă. Iubirea adevărată se manifestă secundă de secundă, zi de zi, an de an nu e deloc limitată ca timp.

Nu zic că e greşit să fi cumpărat ceva soţului sau soţiei dar e greşit mesajul acestei zile, e un atac dacă nu comercial satanic sigur asupra conceptului de căsătorie şi iubire care e din Dumnezeu. E o pervertire şi întinare a iubirii în mintea oamenilor.

Dacă iubim, atunci să iubim precum modelul nostru de iubire care este Cristos. Să iubim jertfelnic, să iubim şi când celălalt nu merită, să iubim total, deplin, să iubim pentru eternitate. Iubirea Crsitică e obligatorie în căsnicie, o astfel de iubire face din fiecare zi o sărbătoare.

Să iubiţi!

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.