Cumpărăturile din alt unghi

Am scris zilele trecute despre efectele consumismului în viaţa oamenilor. Scrierile mele nu au făcut decât să dezvelească foarte puţin despre acest fenomen, suficient însă pentru a porni alarma, zic eu. Nu contează religia se pare şi nici cantitatea de bani deţinută şi cheltuită, regula este să cheltuim tot ce câştigăm dar şi peste ceea ce deţinem deja. E clar că e un mod tare păgubos şi robitor de a administra banii acesta şi mai ales, obiceiul de a tot face credite unde robia este garantată. E cumva ilogic să mănânci acum cartofii pe care îi vei planta peste 7 ani. Nici un ţăran sănătos la cap nu ar răspunde unei astfel de solicitări. E adevărat că există şi cazuri disperate în care oamenii se împrumută pentru a nu muri sau pentru accidente care au avut loc, dar acestea sunt excepţii.

Probleme majoră aici este condiţionarea pe care am acceptat-o din partea sistemului şi această condiţionare nu poate fi eliminată uşor, ci printr-o educare sănătoasă, cu principii bune. În acest moment toată societatea se bazează pe consum şi dacă vrei o alternativă nu găseşti una omenească, chiar dacă par bune la început ele tot acolo duc. Singura alternativă corectă, eficientă şi fără ascunzişuri la această problema e schimbarea mentalităţii faţă de bani prin raportarea la Dumnezeu şi prin ajutorul lui Dumnezeu.

Citește mai mult

Din greşelile trecutului – Iubirea de bani

Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri. 1 Timotei 6:10

Fiecare din noi muncim pentru a câştiga banii necesari traiului de zi cu zi. Puţine excepţii există în care oamenii muncesc în alte scopuri iar voluntarii sunt din ce în ce mai puţini. Alocăm o parte consistentă din timpul nostru pentru a câştiga banii cu care să ne cumpărăm cele necesare şi uneori nu ezităm să tăiem din timpul de odihnă, din cel  devoţional, din cel al familiei, din cel al bisericii pentru a munci. În fond ce poate fi aşa de rău, muncim doar, nu mergem la distracţie, ne zicem.

Părinţii noştri au muncit mult şi ne-au dat un model. Ei şi acum muncesc mult dacă mai trăiesc. Privesc la bătrânii din biserică de la Agârbiciu au degetele strâmbe de tot iar unghiile de multă vreme n-au mai crescut, ba dimpotrivă, s-au tot tocit de nu mai seamănă a unghii. Munca ne ocupă minim 8 ore dar cei consideraţi harnici dau 10 -12 – 14 -16 şi mai mult. Totul pentru bani. Acum întrebarea care vine involuntar este ce putere au în ei banii ăştia de ne motivează aşa?

Citește mai mult

Poți primi zilnic noutățile
pe email

Abonează-te și vei fi automat anunțat când scriu o meditare nouă

Mulțumesc de încredere.

Ceva nu a mers.