În ultima vreme se înmulțesc discuțiile, în care aud despre starea tot mai anemică și mai jalnică a bisericilor locale neoprotestante. Tot mai mulți oameni se plâng că „se împuținează”, se plâng că nu are cine să se mai implice și că se dezintegrează comunitățile locale. E o stare de fapt, care nu mă miră deloc, dar care mă întristează enorm și pentru care nu pot face nimic. E timpul, așa cum o spun de multă vreme, ca fiecare din noi să ne luăm viața spirituală în serios, că prea ne-am lăsat-o în seama bisericii, pastorului sau preotului. Relația noastră cu Dumnezeu e una personală și trebuie să o tratăm cu toată seriozitatea.
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.