„Cînd eram copil, vorbeam ca un copil, simțeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.” 1 Corinteni 13:11
Ciudat mai sunt. Când eram copil îmi doream să devin om mare, acum că sunt mare tânjesc după perioada copilăriei de multe ori. Totuși oricât ași tânji după acea perioadă nu am voie să mă port ca un copil cu câteva excepții. Scriptura spune că în unele situații e bine să fiu copil la capitolul iertare petru că ei iartă repede, la capitolul curăție, la sinceritate etc.
În același timp Pavel scrie că a lepădat ce era copilăresc. E o mare realizare să lepădăm lucrurile aferente unei perioade trecute din viață și să nu trăim în trecut, nici cu trecutul în spate. De multe ori acționăm afță de alții în funcție de toanele din noi (intocmai ca un copil) alteori ne incăpățănăm precum copiii, uneori face lucruri negândite și spontan ca ei uitând că suntem chemați să cercetăm toate lucrurile și să facem ce este bine.