Ştefan era plin de har şi de putere, şi făcea minuni şi semne mari în norod. Fapte 6:8
Puterea a fost de când e lumea o preocupare a minții masculine. De când ne putem ține pe picioare avem tendința de a ne arăta puterea, când abia învățăm să scriem avem deja experiență în a ne încorda mușchii, în a ne lua la trântă sau a da cu pumnul. Mai apoi la adolescență și tinerețe totul se amplifică, facem exerciții, ne comparăm aruncând pe furiș priviri de evaluare la colegii noștri, la prietenii noștri și dacă avem loc ne manevră nu ezităm în a ne etala faptele de vitejie și putere pe care le-amn facut, folosind la asta și imaginația din plin. Când devenim adulți puterea rămâne încă o procupare dar capătă valențe noi. Ne arătăm puterea prin mașina pe care o deținem, prin femeia pe care am cucerit-o, prin averea sau banii pe care îi avem. Ajungem la bătrânețe și acolo nu prea mai putem vorbi de putere ca până atunci ba din contra, dar avem muuulte amintiri despre putere sau scoatem în evidență ce fac puternicii noștri. Băiatul meu a ajuns…, fata mea câștigă….. nepoții mei îs primii din clasă…. și altele. Deci suntem puternici de când ne naștem neptincioși și până murim neputincioși.
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.