Iau azi cerul şi pământul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Deuteronom 30:19
Săptămâna trecută în discuţia cu un client la consiliere am auzit replica „n-am avut de ales”. Nu mi-e străină deloc replica asta sau surorile ei „nu am avut ce face” sau „n-am avut încotro” pentru că le aud des şi uneori sunt tentat să le folosesc şi eu. E o scuză bună, destul de bună ca să nu mai pună probleme ulterioare. Pune pe cel care le rosteşte într-o poziţie „eroică”. Înseamnă cu alte cuvinte „am făcut tot ce se putea face şi asta era ultima soluţie” ceea ce e destul de convenabil ca scuză. Realitatea însă este că întotdeauna avem de ales, viaţa noastră e o alegere continuă, chiar şi trăirea clipei următoare e o alegere şi paul următor şi cuvântul următor scris sau rostit şi gândul următor.
Viaţa noastră este rezultatul alegerilor pe care le facem. A da vina pe cei din jur, pe mediu, pe ceilalţi factori exteriori, înseamnă a da acestor lucruri puterea de a ne controla. Stephen R. Covey
Alegerile în viaţă ne duc acolo unde suntem acum. De fapt creierul nostru este cel care „ne duce” unde vrea. Dacă acesta are principii sănătoase, corecte, ne va duce pe un traseu bun, dacă are principii greşite, „ne va duce” în consecinţă. Expresia „nu am avut de ales” este deci neadevărată şi poate fi cel mult o scuză copilărească.