Relaţia de căsătorie a fost concepută de Dumnezeu ca un loc al oglindirii armoniei şi dragostei cereşti. Între soţ şi soţie ar trebui să existe, măcar la o scară mică, oglindită atmosfera din cer. Căsătoria, ar trebui să fie locul unde soţul, urmând exemplul Mântuitorului, îşi iubeşte soţia până la jertfă, locul unde soţia, motivată de dragostea necondiţionată şi totală a bărbatului ei, i se supune şi intră sub autoritatea şi protecţia sa. Căsătoria, ar trebui să fie locul unde cei doi comunică frumos şi armonios, unde problemele se depăşesc prin conlucrare şi respectarea principiilor, unde bucuriile sunt savurate împreună, unde nu există ascunzişuri sau secrete. Căsătoria ar trebui să fie „taina” celor doi, unde doar ei îşi cunosc intimităţile, pasiunile, ei se stimează şi se respectă unul pe altul, unde au loc relaţii sexuale satisfăcătoare şi împlinitoare pentru ambii soţi în deplină curăţie şi întotdeauna focalizate pe celălalt.
Realitatea este că puţine căsnicii ajung în această fază sau aproape de această fază a relaţiei. Motivele sunt variate. Unii nu ştiu sau nu vor să iubească precum Hristos, alţii nu ştiu câtă binecuvântare dă Dumnezeu în relaţiile care merg pe principiul divin, alţii cred că relaţia de căsătorie e pentru ei şi pentru împlinirea şi satisfacţia lor egoistă, alţii fac din ambiţiile lor personale, standardul căsniciei şi multe alte motive. Totuşi, unul din motivele căsniciilor ruinate este teamă de respingere şi despre asta vreau să scriu în dimineaţa asta.
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.