respingerea – File din jurnal

Respingerea şi relaţia cu Dumnezeu

31/10/201430/10/2014 de Teofil Gavril

Respingerea are efecte în foarte multe din capitolele vieţii. Este dramatic de dureroasă în unele cazuri. Aşa de dureroasă că poate duce la suicid sau la pierderea vieţii veşnice. Dacă privim la atâtea cazuri de suicid, vom observa că multe din ele au de a face cu respingerea, neacceptarea şi lipsa iubirii. Totuşi, aspectul cel mai îngrijorător este că oamenii respinşi au o imagine distorsionată a lui Dumnezeu în concepţia lor.

Un copil respins de părinţi, va percepe un Dumnezeu greu de mulţumit, un Dumnezeu al performanţelor şi al meritelor. Va percepe pe Dumnezeu ca fiind iubitor dacă are performanţe bune şi neiubitor dacă calcă strâmb. Mulţi se gândesc că ar fi prea mici copiii ca să înţeleagă pe Dumnezeu, dar nu se gândesc că fiecare atitudine, vorbă, expresie, acţiune îi clădesc copilului o imagine despre Dumnezeu care va fi aproape imposibil de schimbat ulterior. Aşa se explică răzvrătirea faţă de biserică şi Dumnezeu, a multora dintre tinerii care au asemenea manifestări. Construim o imagine greşită despre Dumnezeu neacceptându-ne copiii.

Citește mai mult

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Respingerea şi efectele ei în căsnicie

27/10/201427/10/2014 de Teofil Gavril

Relaţia de căsătorie a fost concepută de Dumnezeu ca un loc al oglindirii armoniei şi dragostei cereşti. Între soţ şi soţie ar trebui să existe, măcar la o scară mică, oglindită atmosfera din cer. Căsătoria, ar trebui să fie locul unde soţul, urmând exemplul Mântuitorului, îşi iubeşte soţia până la jertfă, locul unde soţia, motivată de dragostea necondiţionată şi totală a bărbatului ei, i se supune şi intră sub autoritatea şi protecţia sa. Căsătoria, ar trebui să fie locul unde cei doi comunică frumos şi armonios, unde problemele se depăşesc prin conlucrare şi respectarea principiilor, unde bucuriile sunt savurate împreună, unde nu există ascunzişuri sau secrete. Căsătoria ar trebui să fie „taina” celor doi, unde doar ei îşi cunosc intimităţile, pasiunile, ei se stimează şi se respectă unul pe altul, unde au loc relaţii sexuale satisfăcătoare şi împlinitoare pentru ambii soţi în deplină curăţie şi întotdeauna focalizate pe celălalt.

Realitatea este că puţine căsnicii ajung în această fază sau aproape de această fază a relaţiei. Motivele sunt variate. Unii nu ştiu sau nu vor să iubească precum Hristos, alţii nu ştiu câtă binecuvântare dă Dumnezeu în relaţiile care merg pe principiul divin, alţii cred că relaţia de căsătorie e pentru ei şi pentru împlinirea şi satisfacţia lor egoistă, alţii fac din ambiţiile lor personale, standardul căsniciei şi multe alte motive. Totuşi, unul din motivele căsniciilor ruinate este teamă de respingere şi despre asta vreau să scriu în dimineaţa asta.

Citește mai mult

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Teama de respingere – o cauză a dependenţei în relaţii

22/10/2014 de Teofil Gavril

Deşi sunt un familist convins şi un luptător pentru promovarea familiei, aşa cum Dumnezeu a conceput-o. Deşi cred în reuşita unei societăţi în care familia este sănătoasă şi sunt unul din oamenii care luptă până la ultima clipă pentru salvarea căsniciilor celor care vin la consiliere cu probleme în dinamica familiei lor, consider dependenţa partenerilor unul de celălalt nesănătoasă pentru relaţie şi pentru copiii acelei familii şi implicit pentru societate.

Relaţiile de căsnicie în care soţia e dependentă de soţ sau soţul e dependent de soţie, sunt sortite nefericirii în cel mai bun caz. De regulă sunt sortite eşecului, divorţului şi sunt un mediu perfect pentru abuzuri de multe feluri. Relaţia de căsnicie, trebuie să funcţioneze ca un acord conştient între doi oameni care se iubesc şi respectă unul pe celălalt şi nu o relaţie, în care unul ştie de frica celuilalt sau în care unul e îngrozit de ce s-ar putea întâmpla dacă celălalt se supără.

O căsnicie care are alţi piloni decât: respectarea Cuvântului lui Dumnezeu, iubirea şi respectul e una nefericită. Din păcate sunt multe, foarte multe, nepermis de multe căsnicii, bazate pe dependenţa partenerilor şi aceste căsnicii „rezistă” nu datorită dragostei, iubirii sau de dragul voii lui Dumnezeu ci din cauza fricii de respingere. Frazele care îi leagă pe cei doi sunt „Ce o să fac singur, singură?”, „Ce va zice biserica?”, „Ce o să zică rudele?”, „Ce va zice lumea?” sau în alte cazuri, dacă nu îi leagă astfel de gândiri, îi leagă dependenţa emoţională, teama lăuntrică şi dorinţa profundă de acceptare.

Citește mai mult

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Minciuna – o consecinţă a fricii de respingere

21/10/201421/10/2014 de Teofil Gavril

Ştim foarte bine că Dumnezeu, în Scriptură, consideră minciuna un păcat şi ne recomandă, pentru binele nostru, să nu minţim. Cu toate acestea, adesea oamenii apelează la minciună săvârşind un păcat. Ne punem întrebarea adesea care sunt cauzele pentru care minţim. Nu aş putea să le enumăr pe toate, vreau să fac referire astăzi la una din ele pentru a înţelege mecanismul şi a putea lupta mai eficient cu fenomenul acesta din viaţa noastră.

Din start precizez, cauza fundamentală a oricărui păcat este starea umană decăzută. De aici porneşte ispita de a nu asculta de Dumnezeu şi acesta este punctul la care trebuie să ajungem. Astăzi scriu despre cei care au ajuns să îşi predea viaţa lui Dumnezeu şi să intre în legământ cu Isus Hristos, Mântuitorul oamenilor. Scriu pentru cei care vor să câştige bătălia într-un capitol atât de sensibil.

Una din marile nevoi pe care o avem noi oamenii, nevoie confirmată spiritual, nevoie surprinsă în paginile Scripturii este nevoie de acceptare necondiţionată. Fiecare din noi vrem să fim acceptaţi de grupul din care facem parte, de clasă, de colectivul de la serviciu, de familie, de soţ sau soţie, de părinţi, de copii etc. Este o nevoie de care nu toţi suntem conştienţi, dar se regăseşte în acţiunile, vorbele şi comportamentul nostru.

Citește mai mult

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

El este mai mic decât tine

07/05/201306/05/2013 de Teofil Gavril

Israel îl iubea pe Iosif mai mult decât pe toţi ceilalţi fii ai săi, pentru că îl născuse la bătrâneţe; şi i-a făcut o haină pestriţă. Fraţii lui au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe ei toţi şi au început să-l urască. Nu puteau să-i spună nici o vorbă prietenească. Geneza 37:3

Nu ştiu dacă toţi cei ce citiţi sunteţi părinţi dar cu siguranţă copii aţi fost 😉 aşa că din ambele perspective ne afectează tema aceasta a favorizării copiilor sau defavorizării lor. Probabil aţi rostit sau aţi auzit expresii ca acestea: „Lasă-l pe el că e mai mic” sau „tu eşti mai mare, trebuie să cedezi” sau „dă-i lui jucăria că e mai mic” sau „fratele tău nu e aşa, cu el mă pot înţelege” sau „de ce nu poţi fi şi tu ca el” sau „de la tine am alte pretenţii” şi mai sunt. Toate aceste expresii de regulă arată spre favorizarea unui copil şi defavorizarea altuia.

Citește mai mult

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.