Iată una din dorințele Domnului Isus din momentele care au precedat evenimentele prinderii și uciderii Sale. Dorința Sa era ca ei, urmașii Săi, să fie una. Nu se ruga doar pentru ucenici, se ruga și pentru cei ce vor crede în evanghelia vestită de ucenici, adică și pentru noi care trăim astăzi. Asta mă face să îmi pun o întrebare dură:
Să fie asta o rugăciune pe care Dumnezeu nu a ascultat-o?
Uneori la consiliere simt o mare povară din cauza împărțirii credincioșilor în atâtea religii creștine. Am ajuns într-un timp care, numărăm mii bune de curente și religii creștine. Ne-am scindat și împărțit de nu mai știm nimic de unitate. Fiecare din noi pretindem că religia noastră e cea unită, a noastră e trupul la care face referire Scriptura. Și asta ne face să ne divizăm și să ne mărunțim în continuare. Pe fața pământului, creștinii sunt undeva la o treime din populație, dar probabil suntem cei mai împărțiți. Nu mai avem putere de evanghelizare pentru că suntem preocupaţi cu luptele între noi.