Daniela și Marius stăteau unul în faţa altuia în cabinetul de consiliere şi nu ajungeau nicicum la un consens. Ambii doreau să fie iubiţi şi ambii erau dispuşi să iubească, cel puţin din declaraţiile lor dar „nu mai găseau frecvenţa” Danielei nu-i plăcea cum o iubeşte Marius iar lui nu îi plăcea cum îl iubeşte Daniela. Era o situaţie care din păcate e din ce în ce mai întâlnită şi care sumar şi dramatic e numită „incompatibilitate de caracter” pe baza căreia se pronunţă multe divorţuri.
Este oare de ajuns ca un om să te iubească sau e nevoie de ceva mai mult decât declararea iubirii? Oare putem aprecia corect iubirea de care avem parte? Oare nu e nevoie să ne şi lăsăm iubiţi?
Te iubesc – a devenit o expresie aproape fără semnificaţie datorită comercializării sale absolute. A devenit ieftină şi fără valoare, fiind scrisă pe toţi pereţii, pe toate chinezăriile ieftine, rostită de la prima întâlnire, ridiculizată şi secătuită de importanţă, semnificaţie şi frumuseţe. Expresia aceasta eu o consider cât se poate de corectă dar confiscată de păcat cum sunt şi cuvintele sex, plăcere şi dragoste. Totuşi ele sunt mult mai importante şi valoroase decât oamenii le consideră. Varianta umană a lor este într-adevăr lipsită de putere şi valoare, dar imediat ce omul cunoaşte dragostea lui Dumnezeu înţelege şi importanţa şi adevărata semnificaţie a dragostei şi a iubirii.