De multă vreme, Dumnezeu mă tot învață, să nu judec oamenii după aspectul lor, înfățișarea lor sau hainele lor. E o treabă grea, într-o societate concurențială și educarea mea a însemnat durere și disconfort, dar de ceva timp, mi-a intrat la cap și chiar reușesc să aplic această evaluare imparțială. În același timp, realizez acum cât de păguboasă este pentru oameni etichetarea, prejudecata și evaluarea după exterior.
Dina, e o femei în jur de 45 de ani, care debordează optimism, bunăvoie și viață. Este genul de om pe care îl place toată lumea. Calmă, vorbește frumos, îngrijită, serioasă și mai ales plăcută la conversație. Asta a făcut ca multe prietene ale ei, și are multe, să intre în relație cu ea pentru a îi povesti din durerile lor. Dina, a ascultat ani de zile spovedaniile prietenelor și prietenilor ei și pentru asta a fost apreciată.
Acum însă, stătea pe canapeaua din cabinet și era de nerecunoscut. S-a schimbat aproape instant cum a intrat pe ușă. Genul de schimbare bruscă, ca și cum ai scoate o mască de pe față. Din omul zâmbitor plin de viață, amabil, optimist, a căpătat, de fapt a arătat, o față împovărată crunt. Parcă avea o durere imensă. De aproximativ 27 de ani de zile Dina poartă în suflet drama ei și … a tăcut, 27 de ani a simțit durerea și a tăcut. A tăcut față de prieteni, față de soț, față de copii… nu a avut puterea să spună nimănui durerea sa.
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.