Deşi sunt un familist convins şi un luptător pentru promovarea familiei, aşa cum Dumnezeu a conceput-o. Deşi cred în reuşita unei societăţi în care familia este sănătoasă şi sunt unul din oamenii care luptă până la ultima clipă pentru salvarea căsniciilor celor care vin la consiliere cu probleme în dinamica familiei lor, consider dependenţa partenerilor unul de celălalt nesănătoasă pentru relaţie şi pentru copiii acelei familii şi implicit pentru societate.
Relaţiile de căsnicie în care soţia e dependentă de soţ sau soţul e dependent de soţie, sunt sortite nefericirii în cel mai bun caz. De regulă sunt sortite eşecului, divorţului şi sunt un mediu perfect pentru abuzuri de multe feluri. Relaţia de căsnicie, trebuie să funcţioneze ca un acord conştient între doi oameni care se iubesc şi respectă unul pe celălalt şi nu o relaţie, în care unul ştie de frica celuilalt sau în care unul e îngrozit de ce s-ar putea întâmpla dacă celălalt se supără.
O căsnicie care are alţi piloni decât: respectarea Cuvântului lui Dumnezeu, iubirea şi respectul e una nefericită. Din păcate sunt multe, foarte multe, nepermis de multe căsnicii, bazate pe dependenţa partenerilor şi aceste căsnicii „rezistă” nu datorită dragostei, iubirii sau de dragul voii lui Dumnezeu ci din cauza fricii de respingere. Frazele care îi leagă pe cei doi sunt „Ce o să fac singur, singură?”, „Ce va zice biserica?”, „Ce o să zică rudele?”, „Ce va zice lumea?” sau în alte cazuri, dacă nu îi leagă astfel de gândiri, îi leagă dependenţa emoţională, teama lăuntrică şi dorinţa profundă de acceptare.
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.