În principal, forţa televiziunii decurge din capacitatea pe care o are de a transmite imagini în mişcare, de a te face să vezi în faţa ochilor „realităţi” care nu sunt în acel loc sau care nici nu există. Acele imagini, spre deosebire de cele formate prin vederea lucrurilor care ne înconjoară efectiv, au capacitatea de a penetra cu o forţă deosebită subconştientul uman. Studiile sociologice demonstrează că oamenii, deşi ştiu că o parte din tot ce văd pe micul ecran este ficţiune, se comportă ulterior vizionării ca şi cum totul ar fi fost real şi bun de avut ca model. „A fi văzut” a fost dintotdeauna cel mai bun argument. (Fragment din „Revrăjirea lumii” de dr. Virgiliu Gheorghe)
Concluzia la care autorul acestei cărţi ajunge, una din concluzii, în urma cercetărilor făcute este că vizionarea TV, prin caracteristicile sale, îi determină pe oameni să se raporteze la televiziune la ca o instanţă de ordin religios, deşi ea nu constituie decât un mijloc evazionist bun pentru uitarea crizei existenţiale pe care o traversează omul secularizat al societăţii tehnologice. Sumarizând, autorul conchide că efectul principal al televiziunii este unul de natură magică.
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.