razboiul asupra mintii umane

Războiul asupra minții umane – Cine câştigă?

de

Probabil aş putea continua seria „Războiul asupra minții umane” multă vreme de aici încolo dar aleg să mai scriu pe temă mai încolo ca să nu plictisesc. Până ce voi decide să mai continui voi încerca să privesc puţin la modul în care bătăliile asupra minţii umane se pot câştiga.

Fiecare dintre oameni îşi doresc ca să fie victorioşi şi să poată să fie stăpâni ai vieţii lor. Dorinţa omului de a fi propriul stăpân a fost o problemă încă de la creaţie. Dumnezeu făcuse tot ce era bine pentru om, grădina edenului nu era deosebită doar pentru că era mâncare gratuită ci pentru că omul nu cunoscuse răul. Nu trebuia să aibă în permanenţă bătălia asta a minţii între bine şi rău. Nu avea în permanenţă de ales dacă decizia sa este în favoarea binelui sau a răului. Dar omul a dorit să cunoască şi răul şi din acel moment viaţa s-a  complicat teribil de tare. Tot din acel moment a început şi bătălia permanentă pe care trebuie să o ducă mintea omului. Asta nu va înceta pentru unii niciodată iar pentru unii va înceta în momentul în care vor fi ca Dumnezeu. Iată ce cred oamenii despre bătălia minţii lor.

Citește mai mult

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Războiul asupra minții umane – Pericolele scurtăturilor

de

Da, am scris despre faptul că nu toate scurtăturile din viaţă sunt bune. Omul e într-adevăr creat să găsească mereu o cale mai bună, mai eficientă de a ajunge la rezultate şi este destul de inventiv în privinţa asta. Unele din metodele folosite pentru a eficientiza anumite lucruri sunt morale, corecte dar altele nu sunt aşa. Scriptura ne avertizează că „multe căi pot părea bune omului dar până la urmă văd că duc la moarte”. Cu alte cuvinte „scopul nu scuză mijloacele”

Nu înseamnă că pentru a ajunge într-un anume punct sau pentru a avea un anume bun putem folosi orice scurtătură sau mijloace. Nu înseamnă că putem dărâma în jurul nostru pe alţii ca să avem noi succes. Nu putem să ne bazăm realizările pe ceva imoral, nebiblic, incorect, nedrept. Unele din scurtăturile folosite sunt periculoase şi voi încerca să enumăr câteva din scurtăturile periculoase pe care suntem tentaţi cel mai adesea să le folosim.

Nu sunt general valabile. Unele scurtături e posibil să fie acceptabile dar asta nu înseamnă că dacă au mers la unele persoane vor merge la toate persoanele. Fiecare om are viaţa sa, fiecare om este suma evenimentelor din viaţa sa, a calităţilor şi darurilor sale deci suntem unicat şi de aceea nu este valabil decât rareori ceea ce merge la alţii. Mulţi cad pradă acestui pericol şi folosesc aceleaşi scurtături pe care alţii au luat-o dar nu ajung la aceleaşi rezultate ba chiar ajung rău de tot. Aşadar, dacă a mers la alţii, nu înseamnă că va merge şi la tine. Evaluează situaţia nu apuca orbeşte pe drumul altcuiva.

Citește mai mult

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Războiul asupra minții umane – Cu viaţa pe scurtătură II

de

Gândindu-mă la ceea ce scriam ieri despre  scurtături pe care oamenii aleg să-şi trăiască viaţa mi-a venit în minte ceea ce înţeleptul Solomon spunea: „Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte.” De regulă oamenii aleg să meargă pe o cale pentru că li se pare bună şi pare varianta cea mai ieftină şi mai scurtă spre un mare succes. În realitate nu tot ceea ce pare bun este bun.

După ce ieri am scris puţin despre scurtăturile din spiritualitate, succes şi slăbit, astăzi vreau să mai scriu despre unele domenii în care ispita de a o lua pe scurtătură este mare dar în care scurtăturile sunt foarte periculoase.

Banii. Unul din cele mai scurtate trasee din viaţă este cel de la sărăcie spre bogăţie. În România vedem multe cazuri de oameni care nu îşi pot justifica bogăţia deţinută. Vedem oameni care nu muncesc deloc, dar care totuşi deţin averi impresionante. Se întâlnesc des oameni care au folosit „scurtături” pentru a dobândi avuţii. Aparent e ispititoare folosirea unor astfel de trasee în realitate este foarte periculoasă. Orice avuţie dobândită ilegal, prin minciună sau furt este blestemată.

Citește mai mult

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Războiul asupra minții umane – Cu viaţa pe scurtătură I

de

Acum un an eram în Predeal cu soția și cu copiii noștri și aveam planificată o ieșire pe un traseu de două ore. Drumul era foarte întortocheat și șerpuit așa că, pentru a ajunge mai repede am apelat la scurtături. Uneori, când drumul șerpuia, găseam cărărui care tăiau curba și ajungeam iar la traseu dar fără să îl parcurgem fizic. Timotei era fascinat de existenţa scurtăturilor și era convins că sunt un mare avantaj.

Traseul nostru trebuia să ne ducă la un punct de la o anumită altitudine. Era calculat cumva ”să nu mori până sus” și unde era mai greu de urcat, panta mai mare, se găsiseră soluții mai line. Folosirea scurtăturilor îți putea aduce un avantaj doar în ce privește timpul dar efortul era mai mare dacă le foloseai, pericolul era mai mare, traseul era mai neprietenos.

În realitate mulți dintre noi credem că ”a o lua pe scurtătură” este avantajos și benefic dar nu e așa în realitate. Au atâta succes rețetele de îmbogățire rapidă, rețetele de slăbit peste noapte, metode senzaţionale de însănătoșire bruscă, metode de a ocoli trecerea timpului, metode de creștere spirituală bruscă etc. Mă uitam la ce tipuri de articole sunt foarte citite azi și am descoperit că nu cele despre o dezvoltare personală armonioasă ci cele în care e vorba de schimbări mari în perioade scurte, cele care promit rezultate mari în timp scurt și fără costuri. Se citește mult despre cum să seduci femei sau bărbați astfel încât să îi aduci în pat din prima noapte, se citește despre cum poți să te îmbogățești foarte repede, se citeşte despre cum să ai succes fără să ai vreo școală la bază și fără fundamente serioase. Oamenii caută scurtături și asta e foarte periculos. Unele aspecte ale vieții nu pot fi scurtate sau nu e bine să fie scurtate.

Citește mai mult

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Războiul asupra minţii umane – Incultura şi prostia

de

Dacă vrei să manipulezi un om fără probleme una din condiţii este să îl ţii nedezvoltat intelectual. Cu alte cuvinte, cu cât este mai incult cu atât e mai uşor de dus. Asta nu este doar o constatare a mea personală ci una confirmată şi de realitate dar pe care o găsim şi în Biblie. Dumnezeu cere mereu oamenilor să fie înţelepţi. Deşi se crede greşit că cei care cred în Dumnezeu ar fi inculţi, limitaţi în gândire, incapabili să accepte evoluţia ştiinţei, în realitate, un creştin adevărat trebuie să fie „în top” în privinţa înţelepciunii. Nu mă refer prin asta la „a accepta” ce spune ştiinţa ci la „a şti”. Dacă citim Scriptura vedem că suntem chemaţi la înţelepciune (specific că „înţelepciune” nu e egal cu „ştiinţă” dar „înţelepciune” poate include „ştiinţă”) cartea înţeleptului Solomon abundă de chemări spre înţelepciune.

Paradoxul mare este că deşi avem chemarea să fim înţelepţi, deşi avem mijloace de informare mai multe, deşi avem acces spre resurse aproape nelimitate în realitate suntem din ce în ce mai puţin înţelepţi. Ne abundă capul de informaţie stocată dar neprocesată. Să fii informat sau să ai acces la informaţie nu înseamnă că eşti înţelept. Poţi să ştii multe lucruri dar să nu le poţi „mixa” cum trebuie.

Citește mai mult

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Războiul asupra minţii umane – Nevoi false

de

Aseară în timp ce Ana, soţia mea, învăţa pentru examenul de licenţă, mi-a adus în discuţie o altă tactică de război cu mintea umană. Printre temele sale de licenţă era una: „factori motivaţionali în muncă”. Am tot dezbătut noi o vreme şi i-am identificat dar ne-a intrat „pe radare” un factor motivaţional interesant: munca poate fi motivantă dacă oamenilor li se crează nevoi noi. Cu alte cuvinte nu e nevoie să forţezi omul să muncească mult, să-l păzeşti, să tot stai cu gura pe el. Poţi foarte simplu să-i creezi o nevoie nouă şi se va strădui să şi-o împlinească.

Haideţi să facem un exerciţiu pornind de la o experienţă personală de a mea. Săptămâna trecută, când Ana era la ultimele examene, am vrut ca de obicei să o aştept cu casa curată aşa că unul din aspecte era să spăl podeaua în bucătărie după ce am terminat curăţenia. La noi încă „suntem înapoiaţi” şi spălăm cu cârpe pe jos nu cu mopul, aşa că mă trezesc că trebuie să mut o cutie care-mi stătea în cale. O cutie mărişoară care-i de-o vârstă cu Iosua, adică a făcut în vara asta 6 ani de când zace prin bucătărie ba într-un colţ ba în altul. În ea este un storcător de fructe pe care l-am folosit fix de 6 ori daca îmi amintesc bine. Toate cele 6 folosiri in primele luni de viaţă ale ficioraşului nostru. De atunci tot dăm şuturi la cutie prin bucătărie.

Citește mai mult

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Războiul asupra minţii umane – Rolul televiziunii (II)

de

În principal, forţa televiziunii decurge din capacitatea pe care o are de a transmite imagini în mişcare, de a te face să vezi în faţa ochilor „realităţi” care nu sunt în acel loc sau care nici nu există. Acele imagini, spre deosebire de cele formate prin vederea lucrurilor care ne înconjoară efectiv, au capacitatea de a penetra cu o forţă deosebită subconştientul uman. Studiile sociologice demonstrează că oamenii, deşi ştiu că o parte din tot ce văd pe micul ecran este ficţiune, se comportă ulterior vizionării ca şi cum totul ar fi fost real şi bun de avut ca model. „A fi văzut” a fost dintotdeauna cel mai bun argument. (Fragment din „Revrăjirea lumii” de dr. Virgiliu Gheorghe)

Concluzia la care autorul acestei cărţi ajunge, una din concluzii, în urma cercetărilor făcute este că vizionarea TV, prin caracteristicile sale, îi determină pe oameni să se raporteze la televiziune la ca o instanţă de ordin religios, deşi ea nu constituie decât un mijloc evazionist bun pentru uitarea crizei existenţiale pe care o traversează omul secularizat al societăţii tehnologice. Sumarizând, autorul conchide că efectul principal al televiziunii este unul de natură magică.

Citește mai mult

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Poți primi zilnic noutățile
pe email

Abonează-te și vei fi automat anunțat când scriu o meditare nouă

Mulțumesc de încredere.

Ceva nu a mers.

Trimitem de regulă un singur mesaj pe zi.