Mereu am admirat spontaneitatea. M-au fascinat oamenii care pot decide repede și care se pot bucura de aici și acum, într-un mod sănătos și corect. Eu nu mai sunt așa. Sunt legat prin mii de ațe subțiri în agendă. Fiecare zi are zeci de legături. Or fi ele subțiri, dar sunt multe de tot. Dacă apare ceva, cum ar fi o serbare surpriză la școală, eu nu pot fi acolo sau dacă sunt, am pe conștiință puncte nerezolvate din agendă, îmi preocup mintea cu soluțiile de înlocuire, în loc să savurez momentul. Cum a putut educatoarea să nu anunțe?
Planificarea e totul azi. Dacă nu te planifici, ai încurcat-o rău de tot. Uiți, nu se poate baza nimeni pe tine și ești considerat ineficient. Totul trebuie să fie la ora exactă. Dacă te abați, faci o impresie proastă iar eu, excelez în a fi punctual. De fapt, punctual în avans. Dacă trebuie să fiu la 3 la grădi, după copil, eu la fără zece sunt afișat la poartă, deși nu e deschisă și deschisă rămâne până la 5. Hm… ciudată închisoare e și asta a planificării. Sunt doar niște înscrisuri sau notițe, dar construiesc o fortăreață, din care e foarte dificil de evadat. Mai ales că e construită de noi înșine.
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.