Toate lucrurile îmi Sunt îngăduite, dar nu toate Sunt de folos; toate lucrurile îmi Sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine. 1 Corinteni 6:12
Continuăm incursiunea noastră în explorarea aspectului acesta al toleranţei. Astăzi ne uităm „în curtea noastră” Ne uităm la ce se întâmplă în viaţa noastră, la lucrurile mărunte dacă vreţi. Vom descoperi că Dumnezeu ne cheamă la toleranţă şi la intoleranţă în diferite aspecte ale vieţii.
Toleranţa e dacă vreţi suportarea a ceva sau a cuiva o perioadă mai lungă sau mai scurtă de vreme. Este dacă vreţi atitudinea de acceptare a abaterilor de la standarde sau de la normal. De obicei spunem că tolerăm despre un lucru sau persoană care nu ne fac să ne simţim tocmai confortabil. Nu putem spune că „tolerăm” ceva bun. E sinonim dacă vreţi cu a suporta şi cu a îngădui. Pavel face apel la îngăduinţă în scrisoarea adresată colosenilor : Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi. E vorba de a ne suporta unii pe alţii.