Toleranţa (III)

Toate lucrurile îmi Sunt îngăduite, dar nu toate Sunt de folos; toate lucrurile îmi Sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine. 1 Corinteni 6:12

Continuăm incursiunea noastră în explorarea aspectului acesta al toleranţei. Astăzi ne uităm „în curtea noastră” Ne uităm la ce se întâmplă în viaţa noastră, la lucrurile mărunte dacă vreţi. Vom descoperi că Dumnezeu ne cheamă la toleranţă şi la intoleranţă în diferite aspecte ale vieţii.

Toleranţa e dacă vreţi suportarea a ceva sau a cuiva o perioadă mai lungă sau mai scurtă de vreme. Este dacă vreţi atitudinea de acceptare a abaterilor de la standarde sau de la normal. De obicei spunem că tolerăm despre un lucru sau persoană care nu ne fac să ne simţim tocmai confortabil. Nu putem spune că „tolerăm” ceva bun. E sinonim dacă vreţi cu a suporta şi cu a îngădui. Pavel face apel la îngăduinţă în scrisoarea adresată colosenilor : Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi. E vorba de a ne suporta unii pe alţii.

Spuneam ieri că am ajuns să fim toleranţi faţă de aspecte unde nu suntem chemaţi la toleranţă şi intoleranţi acolo unde ar trebui să fim. Dumnezeu în general ne cheamă la îngăduinţă faţă de oameni pentru că şi El a avut îngăduinţă faţă de noi. Din dragoste pentru oameni a îndurat Domnul Isus moartea şi adesea face Scriptura apel la a ne iubi unii pe alţii şi a ne îngădui.

Când vorbim de îngăduinţa faţă de oameni, de toleranţa faţă de oameni prima dată vorbim de oamenii din casa noastră. Cât de tolerant eşti faţă de soţie/soţ şi faţă de copii tăi. Cât poţi „îndura” din partea lor? De obicei suntem mai toleranţi cu cei din afara casei. Venim de la serviciu încordaţi, sau nervoşi şi nu mai avem toleranţă şi pentru cei de acasă, acasă ne permitem să izbucnim, ne sare ţandăra imediat pentru că suntem deja încordaţi de oamenii cu care am discutat la serviciu sau la biserică sau pe stradă şi spre care nu am îndrăznit să ne arătăm dezaprobarea sau încordarea. Casa noastră e cel dintâi loc în care trebuie să se manifeste toleranţa. Nu vorbim aici despre a tolera prostia sau nelegiuirea vorbesc despre persoane, despre oameni.

Cererea societăţii de toleranţă faţă de comportamente şi sisteme e periculoasă, foarte periculoasă însă îndemnul Scripturii la toleranţă faţă de oameni e modelul corect. Domnul Isus într-un gest suprem de arătare a toleranţei a spus lui Dumnezeu: „Tată iartă-i căci nu ştiu ce fac” . Cu siguranţă era focalizat spre oameni care ascultau de un sistem rău şi care chiar nu gândeau ce fac, îl răstigneau pe Domnul Isus pentru că aşa cerea sistemul şi aşa îi instruia sistemul.

Un alt îndemn al Scripturii pentru noi este tolerarea celor mai slabi spiritual. Pavel spune: „Am fost slab cu cei slabi, ca să câştig pe cei slabi” cu alte cuvinte toleranţa pentru aceştia a fost spre câştigarea lor. Lumea în care trăim e dură, dacă eşti slab trece sistemul peste tine şi te lasă pe asfalt, ajungi sub roţile sistemelor şi nu te mai poţi ridica de aceea să avem îngăduinţă faţă de cei slabi. Tot Pavel spune că dacă cel care e mai tare răneşte cugetul unuia mai slab păcătuieşte : „Dacă păcătuiţi astfel împotriva fraţilor, şi le răniţi cugetul lor slab, păcătuiţi împotriva lui Hristos.”

Romanilor Pavel le scrie: ” Primiţi bine pe cel slab în credinţă, şi nu vă apucaţi la vorbă asupra părerilor îndoielnice” tot un îndemn la toleranţă faţă de cei slabi. Aceasta e dacă vreţi una din temele predominante ale Scripturii unde adesea suntem chemaţi la a sluji, a ridica, a ajuta, pe cine dacă nu pe cei mai slabi decât noi la momentul acţiunii noastre.

Scriptura ne îndeamnă şi la toleranţă faţă de oamenii de alte naţionalităţi sau de alte etnii. În România încă există reţineri cu privire la ţigani şi la unguri sau români chiar în partea predominant maghiară. Pavel ne spune că: Nu mai este nici Iudeu, nici Grec; nu mai este nici rob nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi Sunteţi una în Hristos Isus. Cu alte cuvinte în Domnul Isus toţi devenim de aceeaşi etnie, aceeaşi naţionalitate indiferent de originile noastre sau de culorile noastre. Nu numai faţă de cei din biserică trebuie să avem această toleranţă ci şi în afara ei.

Totuşi Scriptura nu ne dă voie să fim toleranţi. Când e vorba de principiile divine nu este loc de negociere. Nu vedem chemarea la toleranţă faţă de păcat (doar faţă de păcătoşi). Păcatul dacă este tolerat aduce mare pagubă, duce oamenii în rătăcire, păcatul duce oamenii în iad de aceea Dumnezeu nu e tolerant, El vrea ca toleranţa faţă de păcat să fie zero şi în acest mod să scape oamenii de iad, să scape oamenii de durere, să scape oamenii de plâns şi despărţire veşnică de Dumnezeu.

Vi s-a întâmplat să vă găsiţi îngăduitori faţă de acţiunile homosexualilor şi să spuneţi: „Fiecare cu ale lui” ? Sau faţă de prostituţie? Sau faţă de curvie şi destrăbălare? Mie da, aveam gândirea: Fiecare facă ce o vrea, doar fiecare va da socoteală şi mă găseam în poziţia în care mulţi creştini se află şi anume de susţinere prin indiferenţă a sistemelor păcătoase ale lui Satan. O gândire nesănătoasă de altfel. Pe mine poate nu mă mai afectează aceste mişcări de propagare a păcatului dar va afecta copiii mei şi nu pot sta indiferent.

Suntem chemaţi să tolerăm oamenii, să îi iubim indiferent de situaţia în care se află după modelul Dommnului Isus dar să nu avem toleranţă faţă de sisteme şi faţă de păcat cum şi El a făcut dacă vă amintiţi de acţiunile sale faţă de ce se întâmpla în templu si în sistemul de conducre al poporului Israel.

Tu cu ce eşti tolerant şi la ce nu ai toleranţă? Este toleranţa ta corectă? Dar intoleranţa ta?

Dacă eşti tolerant cu păcatul te mănâncă crocodilul: