Uneori ne străduim din toată fiinţa să facem lucruri bune sau frumoase pentru cei din jurul nostru şi am vrea să îi impresionăm prin ceea ce le oferim. Se pare că în ultima vreme ceea ce oferim este din ce în ce mai scump şi se fixează tot mai mult conceptul că trebuie să oferim lucruri scumpe celor din jurul nostru pentru a fi valide, pentru a fi primite, pentru a fi apreciate. Consumerismul ne dictează să cumpărăm mult, să folosim cutii şi pungi pompoase, colorate, mari. Ne obligă cumva să aplicăm politica sa în toate domeniile.
Aseară la biserică am avut parte de un altfel de cadou. Unul din acelea care s-au potrivit perfect, fără ajustări la locul şi timpul acela. Eram foarte slăbit din cauza problemelor de sănătate din ultima perioadă şi mă grăbeam să verific toate cablurile, microfoanele, proiectorul pentru programul de seară din biserică. Eram dus în gândurile mele şi când veneam din faţa de unde am verificat să fie totul în regulă, cineva din bancă mi-a întins mâna, când am întins-o şi eu mi-a strecurat în palmă două bomboane. Nu am primit niciodată în biserică bomboane dar… nu am refuzat. Le-am pus undeva în faţa computerului din studio şi am uitat de ele.