Vreau să îţi prezint astăzi o viaţă de om. O viaţă obişnuită, cu bune şi cu rele, cu urcuşuri şi cu coborâşuri, cu bucurii şi necazuri, cu pasiune şi plictiseală, cu dragoste sau ură, cu iubire sau indiferenţă. Vreau astăzi să te provoc să cunoşti viaţa ta şi cu tot ceea ce are ea. Te invit să te ridici pe vârful picioarelor şi să priveşti dincolo de gardul care te înconjoară şi să descoperi că îţi poţi trăi viaţa pentru că aşa cum Agnes spunea: „Cine nu visează este condamnat să muncească toată viaţa la visele altora.”
Suntem produsul vieţii trăite până acum. Suntem ceea ce am învăţat să fim şi mai ales suntem în mare parte ceea ce părinţii ne-au spus să fim. Starea aceasta ne caracterizează pe toţi şi nu este neapărat una negativă dar dacă nu ne punem întrebări serioase riscăm, cum am mai spus, să trăim o viaţă străină. Deşi sunt convins că părinţii noştri au avut intenţii bune şi au dorit ce e mai bine pentru noi, totuşi, cred că fiecare din noi avem datoria să ne examinăm în permanenţă viaţa şi să trăim viaţa pe care Dumnezeu a pregătit-o pentru noi. Deşi pare un scop nobil acela de a continua meseria tatălui sau a mamei sau dorinţele lor, nu întotdeauna suntem chemaţi la asta. Fiecare om trebuie să-şi trăiască viaţa şi să facă faptele pregătite deja de Dumnezeu pentru el.