În ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. Deodată a venit din cer un sunet ca vîjîitul unui vânt puternic, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei, şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei. Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt, şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească. Fapte 2:1-4
Cei care l-au urmat pe Domnul Isus și au fost martori la răstignirea învierea și înălțarea Sa erau împreună și Fapte 1:14 spune că: Toţi aceştia stăruiau cu un cuget în rugăciune şi în cereri, împreună cu femeile, şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii Lui. După ce au trecut prin situații dramatice și furtuni năprasnice pentru că cel în care credeau, pe care îl urmau și în care sperau fusese răstignit acum, după ce se înălțase la cer ei erau uniți, mai uniți ca niciodată și mai ales erau gata de lucrare.
Este tare adevărat că de regulă furtunile ne unesc pe noi oamenii, când e mai greu suntem mai uniți și creștinii nu fac exceptii suntem din păcate așa de divizați și unul din cele mai afectate aspecte este frecventarea bisericii. Oamenii aceștia nu aveau o clădire în care să se adune, erau adunați împreună să stăruiască înaintea lui Dumnezeu. Aveau nevoie să fie încărcați cu putere pentru a putea merge să vestească pe Hristos, aveau nevoie de curaj, aveau nevoie de vorbe potrivite, de limbi potrivite cu alte cuvinte aveau nevoie de puterea lui Dumnezeu care îi putea mandata și pregăti pentru o asemenea lucrare.
În contextul în care se aflau ei primesc Duhul Sfânt și anume când erau împreună și stăriau cu un cuget în rugăciune și în cereri. De multe ori aud frati, surori care se plâng că nu mai avem parte de puterea de altă dată, că nu mai este cum era odată dar în același timp observ că acele persoane nu frecventează biserica. Știu că nu doar acolo poate da Dumnezeu binecuvântare dar atâta vreme cât avem libertate, acolo e locul în care curge cea mai multă binecuvântare, locul în care ne vedem, în care stăruim, în care ne rugăm. Biserica e locul din care putem pleca cu puterea lui Dumnezeu în lumea care ne înconjoară, uitați-vă cum pleacă ucenicii la lucru din locul acela, uimesc lumea care îi ascultă, vorbesc cu îndrăzneală, vestesc evanghelia cu o eficiență care ne face nostalgici și visători pentru că noi ne plângem adesea că se pocăiesc puțini oameni dar uitați-vă la ce spune scriptura în acest context: Cei ce au primit propovăduirea lui, au fost botezaţi; şi în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adaus aproape trei mii de suflete.
Da biserica este locul în care Dumnezeu toarnă putere în viața noastră, locul din care putem placa îmbărbătați, locul din care primi călăuzire și răbdare.
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
Abonare
Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare
Mulțumesc de înscriere.
Ceva nu a mers.