Biserica – locul vindecării

Dar un Samaritean, care era în călătorie, a venit în locul unde era el, şi când l-a văzut, i s-a făcut milă de el. S-a apropiat de i-a legat rănile, şi a turnat peste ele untdelemn şi vin; apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han, şi a îngrijit de el. A doua zi, când a pornit la drum, a scos doi lei, i-a dat hangiului, şi i-a zis: „Ai grijă de el, şi orice vei mai cheltui, îţi voi da înapoi la întorcere.” Luca 10:33-35

Mă întreb uneori dacă biserica locală mai este acel loc în care oamenii răniți să găsească mângâiere și alinare pentru rănile lor. Oamenii salvați de Hristos vin în Biserică sau sunt aduși, cu răni pe ei, vin cu traume, vin cu obiceiuri, vin cu tot ce au experimentat o viață întreagă până la convertire și biserica ar trebui să fie mediul prielnic pentru vindecarea lor.

Mulți vor spune că Hristos îi vindecă și accept asta dar vindecarea vine în cele mai multe cazuri prin noi oamenii. Un om cu relații frânte va avea nevoie de relații sănătoase, un om cu vicii și patimi va avea nevoie de oameni care trăiesc în curăție lângă el, un bărbat care se luptă cu homosexualitatea va avea nevoie de bărbați care trăiesc o viață curată și o dragoste curată în anturajul lor, oamenii care au patima curviei trebuie să găsească în biserică anturajul unor oameni care iubesc ca Hristos, cine are patimă cu alcoolul are nevoie în biserică de oameni echilibrați și cu dragoste, un adolescent rebel are nevoie de anturajul și părtășia unor tineri care au un duh învățabil și tot așa.

Când omul se convertește, el dar și ceilalți, cred că a părăsit vechiul fel de viețuire dar în realitate doar e de acord să îl părăsească pentru că bătălia abia atunci începe. Satan atunci va începe să îl atace, cât era în curtea sa nu avea treabă cu el. De regulă dacă un astfel de om cade se găsăesc o duzină de oameni să îl critice dar prea puțini sau deloc să îl sprijinească și să îl ridice.

Biserica este asemănată cu un trup în care toate mădularele suferă împreună cu mădularul afectat dar oare așa ne comportăm? Sau de multe ori facem o reacție alergică la cel care greșește sau păcătuiește, ne umplem de bubițe și ne scărpinăm căutând să excludem repde elementul care ne strică imaginea, care ne dă bătăi de cap, care ne provoacă alergie. În realitate dacă fac alergie din cauza unui miros cumpăr un medicament nu tai nasul dar în biserică am văzut multe amputări.

Domnul Isus salvează oameni și îi aduce în Biserică să îngrijim de ei, El a plătit pentru asta și a promis să nu lase datorie doar să fie omul tratat, să găsească un mediu bun pentru vindecare și hrana ce găsesc oamenii aceștia când vin în Biserică? Cum mă găsesc ei pe mine? Sunt dispus să fiu folosit pentru vindecarea și însănătoșirea lor?

Doamne Isuse dă-mi te rog puterea să fiu ce mă chemi a fi. Să fiu un om al slujirii, al iubirii, al altruismului și al ascultării. Doamne te rog să mă faci un sprijin pentru cei răniți, pentru cei care cad și își zdrelesc genunchii, pentru cei care vin de pe câmpul de bătaie. Domani Isuse fă-mă un balsam de viundecare pentru frații mei.

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Mulțumesc de înscriere.

Ceva nu a mers.

Un comentariu la „Biserica – locul vindecării”

  1. Nu cunosc la noi în țară nicio biserică precum se descrie în primulul paragraf al articolului de față, dar în SUA am flat de două care s-ar încadra.

    Una este cea pe care o frecventa Philip Yancey, când a scris cartea în care povestea despre ea. Aveau o zi pe săptămână când hrăneau la biserică oamenii străzii. Ei veneau la începutul programului, plini de murdărie, cu alcool în ei, și se culcau pe bâncile capitonate din spate. Sforăiau tot timpul programului. Apoi biserica le dădea de mâncare. Pentru oamenii străzii era un prilej, câteva ore, o dată pe săptămână, să doarmă confortabil, mai ales iarna, când afară era foarte frig.

    Mai știu de un centru de misiune din Chicago, nu biserică, unde se țin servicii de închinare. Voluntarii sunt protestanți, neoprotestanți și catolici și slujesc împreună. Misiunea este dedicată bărbaților care trăiesc pe străzile din Chicago și sunt implicați în prostituția homosexuală de supraviețuire.

    Echipe de câte doi voluntari străbat străzile din Chicago unde se prostituează bărbații, noaptea între orele 12-3, și le oferă o cafea fierbinte și prăjiturele făcute în casă, îi ascultă și le dau adresa centrului.

    Mare parte dintre bărbați sunt infectați cu HIV/SIDA și cei mai mulți sunt dependenți de alcool și droguri. Ei sunt primiți la centru fără nicio cerință de a-și schimba stilul de viață – li se oferă mâncare, adăpost, pot face duș, își pot spăla și călca hainele, sunt înscriși la cursuri de alfabetizare și calificare, sunt duși la doctor, însoțiți la tribunal când sunt inculpați, sunt vizitați la spital când sunt operați. Dacă vor, ei participă la serviciile de închinare, dar de obicei vor. Durează și 16 ani până un astfel de bărbat renunță la viața pe stradă, prostituție și droguri, timp în care el tot vine și pleacă de la centru, iar voluntarii îi oferă dragoste necondiționată. A

    m postat câteva povești ale acestor bărbați la linkul: http://contracurentului.com/category/articole/prostitutia-homosexuala/

    Dacă ar exista o asemenea biserică în România, m-aș alătura ei neîntâziat, dar nu am auzit să existe.

    Știe cineva de vreuna?

    Răspunde

Lasă un comentariu