…căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni, şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. Matei 5:45
Ieri mi-a fost dat să observ multe aspecte ale vieții noastre cotidiene care m-au impresionat mult de tot. Atât de multe acțiuni pur instinctuale care semănau mult prea tare cu ce vedeam pe Discovery la emisiuni despre viața animalelor. Mulți bărbați și femei care se manifestau aproape animalic și care făceau din asta ”o artă” . Aveam impresia că asist la o emisiune documentar despre cum se împerechează specia numită ”om” . Nu cred că omul se trage din maimuță dar sunt convins că se duce în direcția aceea. Nici un filtru al gândirii și al faptelor, nici o rușine, nici o reținere pentru faptul că îi văd alții, poate chiar copii.
Trebuie să recunosc, am gândit atunci că sunt mai bun decât ei, am meditat la acest verset și m-am poziționat în tabăra celor buni dar după mai multă atenție am realizat că nu mă poziționasem bine și că ar încăpea ceva ajustări. Nu îmi place să cred despre mine că sunt un om rău cum probabil nici ție nu îți e prea plăcută o asemenea catalogare. Nimănui probabil nu îi place să se știe într-o asemenea grupă, excepție fac unii adolescenți aflați la criza de identitate, unii adulți infantili și unii bolnavi mintal. Fiecare din noi am vrea să fim considerați buni.
Dorința de a fi considerați buni ne devine motor de multe ori în viață. Asta ne face să facem o facultate, asta ne face să construim casa, să ne căsătorim, să dăm copiii la școli bune, să facem case copiilor și la final să ne comandăm din timpul vieții un monument funerar impunător. Dorința de semnificație ne propulsează aproape instinctual prin multe acțiuni ale vieții. E specific și animalelor să devină cele mai tari din turmă, să domine fără a ține cont de alte animale din turmă și de multe ori așa ne comportăm și noi doar să fim considerați BUNI.
Omenește, după standardele de astăzi, a fi bun înseamnă în general a nu face rău nimănui. A fi bun înseamnă a da din prisosul tău și altora sărmani, dacă faci asta toți cei ce aud despre acțiunea ta te vor considera bun. A fi bun astăzi mai înseamnă a nu îți bate soția și copii. A fi un bărbat bun înseamnă a mai ajuta din când în când la treburile casei, a aduce banii acasă nu la cârciumă, a juca fotbal cu copiii uneori. A fi bună ca femeie azi înseamnă a găti bine, a îți purta soțul și copiii curați și a nu fi cicălitoare. După aceste tipare și alți oameni se străduiesc să se mute din categoria răi în categoria buni și eu nu fac excepție.
Totuși bunătatea e mai mult decât atât. Omenește ne străduim să devenim mai buni, ne străduim să facem fapte bune care să ne aducă titlul de ”buni„ dar …. de atâtea ori ratăm, de atâtea ori după perioade mari de dovedire a bunătății vărsăm potire întregi de răutate, mânie și ură. De obicei acest gen de răbufniri spală toată bunătatea anterioară și oamenii se pare că țin mult mai bine minte faptele rele decât pe cele bune pe care le facem.
Pavel spune în Romani 3:12: Toţi s-au abătut, şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este nici unul care să facă binele, nici unul măcar. Apoi mai spune în v23 Căci toţi au păcătuit, şi Sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. Se pare că oricât mă străduiesc ca om să devin bun sau să mă poziționez în categoria bunilor nu voi reuși pentru că ceva în mine nu mă lasă să trec, oricât mă străduiesc, drept bun înaintea lui Dumnezeu. Isaia 64:6 spune: Toţi am ajuns ca nişte necuraţi, şi toate faptele noastre bune Sunt ca o haină mânjită. Toţi Suntem ofiliţi ca o frunză, şi nelegiuirile noastre ne iau ca vântul.
În ochii oamenilor voi reuși să pozez drept bun dar nu și la Dumnezeu. Am meditat la asta și am găsit că aproape toate faptele bune pot avea ca motor egoismul: dărnicia, slujirea și chiar jertfirea. Iar dacă fac fapte bune nu am nici un merit să fiu considerat bun pentru că ele sunt doar calea pe care trebuie să merg, nu le fac din inițiativa mea 100% altruistă pentru că am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele. Deci nu îmi aparțin faptele bune pe care le facem.
Atunci ce înseamnă să fii bun, cum ajungi să fii bun? Domnul Isus spune: „Pentru ce Mă numeşti bun?” i-a răspuns Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu. Deci, nu poți fi bun pentru că ar trebui să fii ca Dumnezeu. Pe pământul acesta atâta vreme cât legea păcatului ne afectează nu putem fi buni, e imposibil, pentru a fi buni trebuie să ne transforme ceva exterior nouă, trebuie să intervină ceva care să ne curățească de răutate desăvârșit și nu poate face asta tot unul rău ci doar Dumnezeu despre care Fiul Său spunea că este bun. Noi avem datoria ca din zi în zi să lăsăm pe Dumnezeu să ne transforme viața în asemănera cu El iar bunătatea de care spuneam ne va caracteriza deplin când îl vom vedea: Dar ştim că atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este. Dar ştim că atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este. Vreți să deveniți buni 100% ? Acceptați-l pe Dumnezeu și pregătiți-vă de plecare la El, pe acest pământ deocamdată totul este infectat, nimic nu poate fi considerat bun pentru că mediul e rău.
Da, mă voi strădui să fiu mai bun din zi în zi, mă voi strădui să arăt bunătate ca a lui Dumnezeu dar asta nu înseamnă că sunt bun ci înseamnă că voi deveni bun când îl voi vedea pe El. Tu esti bun?
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
Abonare
Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare
Mulțumesc de înscriere.
Ceva nu a mers.