Am curajul să fiu eu?

Ideea de a compara un om cu un altul este absurdă. Singurul sistem de referinţă pe care trebuie să îl aibă omul este Dumnezeu. citat din Simion Purza

Nu ştiu dacă aţi avut vreodată ocazia să discutaţi cu oameni nemulţumiţi de sistemele actuale ale lumii şi ţării, dar bănuiec că da. Până la urmă fiecare dintre noi este nemulţumit de sistemele astea într-o anumită măsură şi în grupul nostru de amici sau cunoştinţe sigur există cineva mai conspiraţionist mai nemulţumit de sisteme. Dacă ar fi să întrebaţi pe stradă sau în biserici ar apărea mulţi care să îşi exprime această nemulţumire. Oamenii nu se simt bine în actualele sisteme omeneşti ci se simt prizonieri. Nu mai au libertatea să fie ceea ce au fost creaţi să fie.

Dar ar fi interesant să vorbiţi cu cineva nemulţumit de sisteme şi care a avut şi curajul să iasă din ele. Am avut ocazia să vorbesc cu două astfel de persoane şi le apreciez mult pentru tăria lor. Una e să fiu nemulţumit de situaţie şi alta e să fac sacrificiul să ies din ea. E dacă vreţi la fel cu cei care sunt în păcate, ştiu că fac rău şi că vor fi consecinţe, dar nu au tăria să vină la Dumnezeu şi să se lase de ele. Sistemele actuale ale lumii dau dependenţă severă. Numai încearcă să faci ceva ce e considerat anormal de către sistem şi vei avea de suferit din partea sistemului însuşi dar mai ales din partea celorlalti oameni prinşi în el.

Mulţi, tot mai mulţi, cei mai mulţi oameni nu sunt mulţumiţi de ceea ce învaţă copiii în acest sistem şi ar vrea alternative, dar puţini, foarte puţini oameni sunt gata să renunţe la jobul unuia din soţi ca să se dedice educării personale a copiilor. Mulţi oameni sunt nemulţumiţi de mâncarea cu E-uri şi tot mai chimică pe care o mâncăm dar puţini, foarte puţini sunt gata să plătească preţul mâncării naturale, nu ale alimentelor bio din magazine ci ale muncirii pământului. Mulţi, tot mai mulţi oameni sunt nemulţumiţi de atât de multă poluare  dar puţini, foarte puţini sunt dispuşi să renunţe la maşină sau la a polua.

Ne mulţumim să comentăm între noi, să scriem pe bloguri cum fac eu acum, să fim vocali când prindem ocazia, ştim ce trebuie făcut, cunoaştem strategii dar nu facem, nu le aplicăm pentru că ar afecta normalul în care trăim. Nu vrem nici un sacrificiu dar vrem schimbare. Suntem ca broaştele din experiment. Am fost puşi în apă rece si apoi puşi pe aragaz ştim că nu e bine dar o amorţeală plăcută ne învăluie şi nu ţâşnim afară.

Aşa este şi cu păcatul dragilor. Mulţi oameni ştiu despre el, ştiu consecinţele, ştiu foarte bine care e rezolvarea dar nu fac nimic pentru că le place, e plăcut, călduţ, o căldură a morţii eterne. Nu trebuie să zăbovim prea mult acolo, ar trebui să ţâşnim efectiv afară.

Citeam astăzi dimieaţă de o fată din România care a avut curajul să trăiască unic. După multe locuri vizitate prin care a umblat a ajuns să se stabilească într-o pădure din Norvegia împreună cu iubitul ei (să nu se înţeleagă că susţin relaţiile ilegitime, eu iau din tot partea faină şi din care pot învăţa). A făcut ceea ce în lumea civilizată ar cataloga-o ca mamă iresponsabilă, poate  în unele ţări i s-ar lua copilul pentru asta. A născut în pădure doar cu iubitul ei. Nu tu mediu steril, nu tu anestezii, doctori, epidurale, bani la greu. Nimic, în pădure. Aşa e că mulţi spunem: E prea de tot domnule, e curată nebunie, cum să faci aşa ceva, dacă avea nevoie de ajutor, dacă nu respira copilul, dacă avea cordonul ombilical după gât, dacă, dacă, dacă. Şi totuşi copila s-a născut şi este perfect sănătoasă, trăieşte împreună cu cei doi doar în pădure într-o colibă din chirpici. Mama spune: Aio a venit pe lume în mâinile tatălui său. Încă consider că naşterea este un act perfect natural şi normal pentru corpul unei femei, deci cum nu mă credeam bolnavă să am nevoie de asistentă medicală, ci doar însărcinată, am considerat ca evenimentul să implice doar pe cei responsabili de venirea sa pe lume, anume părinţii.

Vedeţi dependenţa noastră de sisteme? Cum să nu îţi dai copilul la şcoală? Cum să te tratezi cu plante? Cum să nu naşti în spital cu cel mai bun doctor? Cum să?

Dumnezeu ne-a făcut unici, eu sunt unic, nu mai este altul ca mine dar sistemele ne uniformizează, ne tunde pe toţi la fel, ne obligă să ne comportăm toţi la fel pentru confortul şi siguranţa noastră chipurile. Mulţi tineri care vin la consiliere văd problema asta foarte bine. Intrebarea lor este: De ce nu pot să fiu eu însumi? De ce trebuie să fiu cum vreţi voi? De ce trebuie să ştiu matematică de 10 când pasiunea si plăcerea mea e alta. De ce trebuie să ştiu integrale dacă eu vreau să mă fac tâmplar? Şi alte întrebări de acest gen. Răspunsul nostru de obicei e: Pentru că aşa trebuie. Pentru că nu ajungi nimic în lumea asta dacă nu eşti standard.

Cred că sistemele omeneşti sunt mult mai restrictive ca cele Dumnezeieşti. Deşi aparent este invers. Dumnezeu te poate face liber cu adevărat pe când sistemele actuale te lasă să zbori prin colivie şi crezi că eşti liber. Cred că atunci când Dumnezeu a creat pe om i-a dat libertate totală sau mai exact spus, omul nu a fost niciodată mai liber ca atunci. Nu trebuiau nici măcar să se roage sau să îl laude pentru că toată creaţia era perfectă şi asta era lauda care se înălţa la adresa lui Dumnezeu. Nu aveau decât porunca de a trăi, aveau natură sănătoasă, animalele le erau prieteni, nu era mizerie şi păcat şi aveau doar interdicţia de a nu mânca din pom. Nici o altă constrângere. Porunca: Creşteţi înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul nu era grea, atunci naşterea nu era cu durere, durerea aceea a venit ca urmare a păcatului. Ce libertate extraordinară, mulţi dintre noi ar vrea să se întoarcă la starea aceea dar păcatul nu mai lasă pe oameni. Suntem născuţi în păcat şi acesta locuieşte în noi de la concepere.

Totuşi putem fi liberi. Singura modalitate de a fi liberi este Jertfa Domnului Isus Hristos.

Dragilor eu sunt unic, tu la fel, fiecare dintre noi suntem unici. Cât de mult avem curajul să fim diferiţi, câţi avem curajul să ne exprimăm unicitatea noastră? Ai curajul să fii tu? Poţi să îţi asumi riscul acesta? Eu încă meditez… tare aş vrea să devin eu. Să nu mai fiu cel pe care îl vor oamenii, să nu mai fiu cel pe care îl vrea biserica, să nu mai fiu eu cel pe care îl vrea sistemul ci să fiu eu cel care m-a creat Dumnezeu, să fiu eu cel care sunt, să mă simt liber pentru că Hristos m-a eliberat  şi unic aşa cum Dumnezeu m-a creat.

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.