Când ajungi la capătul răbdărilor… (1)

Şi, pe când se apropia de tabără, a văzut viţelul şi jocurile. Moise s-a aprins de mânie, a aruncat tablele din mână şi le-a sfărîmat de piciorul muntelui. Exod 32:19

 Nu ştiu alţii cum sunt… dar eu când mă gândesc la unele situaţii din viaţă în care am ajuns la capătul răbdărilor şi am reacţionat la mânie mă întristez. Nu ştiu care e limita voastră de suportabilitate, cât puteţi să duceţi dar sunt convins că aveţi una ca şi mine. Există un nivel maxim suportat de fiecare din noi peste care situaţiile nu mai sunt 100% controlabile, nivel peste care reacţionăm de regulă mai fireşte şi de cele mai multe ori oamenii din jurul nostru rămân surprinşi de o asemenea ieşire.

Moise, că despre el e vorba în versetul de mai sus, spune Biblia că: era un om foarte blând, mai blând decât orice om de pe faţa pământului. Se pare că nimeni nu realizase că Moise are limite. Trecuse până atunci prin multe de la momentul trimiterii sale de către Dumnezeu: convingerea poporului, vizite la Faraon multe, judecată între oamenii din tabără, trecerea Mării Roşii, apa, mana etc. Multe aspecte în care era solicitare nervoasă mare. Gândiţi-vă doar la momentul în care Israel avea Marea roşie în faţă iar din spate venea Faraon cu armata, câţi oameni i-au reproşat atunci, câţi strigau la el, ce tensiune era şi totuşi nu îl găsim cedând. Dar a avut şi el o limită superioară peste care a reacţionat la mânie.

Ei bine dragilor nici nu îmi dă prin cap să mă compar cu Moise la doza de răbdare dar de felul meu sunt mai domol nu aşa iute. Nu sunt enervabil cu una cu două şi totuşi există momente în care diferite persoane cărora le place escalada se zgaibără pe vărfurile cele mai înalte ale calmului meu. Există momente în care unii oameni intenţionat parcă ridică nivelul de stres la maxim din dorinţa de a mă face să îmi sară siguranţele şi au şi reuşit unii. Eh… ştiu… veţi spune să fiu calm că nu e bine să te mânii dar uite că m-a mâniat până acum şi deşi m-aş bucura să pot controla orice situaţie la capitolul acesta vă avertizez să nu întindeţi coarda că încă nu am ajuns atât de matur spiritual să mă controlez 100% în astfel de situaţii.

În Biblie mai găsim oameni care s-au mâniat cum ar fi: Cain, Iona, Domnul Isus şi mai sunt dar m-am oprit la Moise pentru că e mare contrastul. De la un om foarte calm la unul foarte mânios e mult şi totuşi, şi cei mai calmi oameni au limite. Cam aşa stă treaba cu cei ce ne spunem pocăiţi. Oamenii (din biserica sau de alte religii cu care avem relaţii) se aşteaptă ca noi să ne controlăm mult mai bine decât ceilalţi şi să nu ne dăm drumul faptelor şi gurii la mânie. Este bine aşa şi de cele mai multe ori o reuşim se pare şi asta nu e rău deloc dar în momentul în care îţi puşcă siguranţa toţi rămân cu gura căscată şi dezamăgiţi de parcă nu suntem oameni cu limite. Ştiu că idealul este să nu te înfurii, să poţi împinge acea limită a siguranţelor la maxim dar totuşi există un maxim.

Hai să vă scriu o situaţie care mânie pe mulţi creştini. Ştiu biserici în care timpul e mereu o problemă. Mergi la biserică la programul normal 19 -21 dar se face 21:30 şi nu e gata 22 şi nu e gata, 22:30 şi nu e gata 23 şi oamenii fac ca locomotivele în bancă. Cei ce predică dau vina pe har şi pe Duhul Sfânt că nu poţi opri libertatea Duhului dar nu realizează de fapt că Duhul Sfânt de fapt oferă un control mai bun al vieţii nu unul mai slab. Ştiu măcar trei biserici în care oamenii pleacă acasă tensionaţi şi nervoşi aproape în fiecare zi de slujbă din cauza nerespectării programului. Oamenii au o limită nu poţi să îţi baţi joc de limitele lor. Eu am o limită, tu ai o limită şi trebuie să nu ne forţăm acele puncte sensibile unii altora.

Moise a venit din prezenţa lui Dumnezeu cu tablele legii scrise de însuşi Dumnezeu în mână, oamenii din tabără ştiau unde este şi ce face şi totuşi şi-au făcut idol. Asta l-a înfuriat tare pe Moise şi a izbit tablele de stâncă sfărâmăndu-le. Spune biblia că s-a aprins de mânie, în cuvinte mai uzuale îi ieşea fum pe urechi de nervi. A fost atinsă limita superioară a răbdării şi siguranţele au decuplat.

Şi noi suntem la fel. Când cineva se joacă prea mult la limita aceea superioară siguranţele sar şi controlul asupra noastră nu mai este aşa de bun. Dicţionarul ne spune că mânia este un sentiment de neplăcere sau iritare provocat de un rău real sau presupus. Este o definiţie corectă. Cu toţii am experimentat de multe ori acest sentiment puternic de iritare. Fie că era vorba de o situaţie justă, reală şi cu alte cuvinte am fost îndreptăţiţi să ne mâniem fie că imaginaţia noastră ne-a păcălit făcând un scenariu neadevărat. Ne mâniem şi dacă cineva ne afectează direct pe noi şi dacă auzim de o nedreptate majoră pe undeva cum ar fi taxe mari, abuzuri asupra copiilor, nedreptate vădită etc.

Întrebările  care apar sunt: Pot să reacţionez? Ce fac când toate indicatoarele îmi bat în roşu şi siguranţele ameninţă să sară? Ce fac când totuşi cineva insistă să mă scoată din zona mea de control? Toate sunt întrebări juste pentru oameni normali. Nu scriu aici pentru super-sfinţi.

Aş putea face teologie multă pe tema mâniei dar sunt convins că aproape toţi dintre noi stăm bine la teorie. Fiecare cunoaşte bine versetele referitoare la mânie din Biblie şi de teologie nu duceţi voi lipsă, numai că teoria e probată de realitate şi aici am avea nevoie de ceva exerciţiu. Orice deprindere se capătă prin exerciţiu. Soţia mea Ana are o vorbă tare deşteaptă care se potriveşte tare aici. Dacă ni se întămplă ceva neplăcut sau un necaz remarca ei e: Lasă tati că Dumnezeu ne pregăteşte de ceva şi mai rău. Are ea dreptate dar când aud asta după ce cineva m-a înfuriat nu îmi cade bine şi îi spun doar pe un ton special numele: Ana!?!?! (cu alte cuvinte îi spun: Ai chef de ceartă?) şi cumva asta detensionează situaţia. Totuşi are dreptate, fiecare situaţie în care m-am mâniat şi înfuriat a fost o lecţie dar şi o ocazie de a mări limita de reacţie.

În concluzie: fiecare din noi are un capăt al răbdărilor, un punct peste care nu este deloc plăcut să treacă, un punct peste care nu mai este el însuşi, nu mai este cel pe care îl cunosc ceilalţi, un punct care nu este plăcut şi este bine să nu ne jucăm cu aceste situaţii. Dacă totuşi ai atins aceste puncte , dacă te-ai enervat, dacă te-ai mâniat vreau să îţi spun că eşti numai normal. Nu eşti cel mai rău şi mai păcătos pentru că eu sunt mai păcătos decât tine 🙂 Totuşi există metode ca să rezistăm mai bine. Există lucruri care pot fi făcute pentru a mări limitele suportabilităţii şi pentru a ne controla cât de cât la mânie şi voi încerca să scriu mâine despre asta.

Până una, alta fii calm, cât se poate de calm pentru că oricum mânia nu ne ajută prea tare decât la răzbunare şi nervi. Trage aer în piept, priveşte afară şi caută să ieşi din factorul stresor o vreme. Dumnezeu să ne dea izbândă asupra mâniei şi El să ne păzească de ieşiri necontrolate.

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.