Dacă veţi asculta aceste porunci, dacă le veţi păzi şi împlini, Domnul, Dumnezeul tău, va ţine faţă de tine legământul şi îndurarea cu care S-a jurat părinţilor tăi. El te va iubi, te va binecuvânta şi te va înmulţi; va binecuvânta rodul trupului tău şi rodul pământului tău, grâul tău, mustul şi untdelemnul tău, rodul cirezilor tale de vite şi rodul turmelor tale de oi, în ţara pe care a jurat părinţilor tăi că ţi-o va da. Vei fi binecuvântat mai mult decât toate popoarele; şi la tine nu va fi nici bărbat, nici femeie stearpă, nici vită stearpă în turmele tale. Domnul va depărta de tine orice boală; nu-ţi va trimite nici una din acele molime rele din Egipt pe care le cunoşti, ci va lovi cu ele pe toţi cei ce te urăsc. Deuteronom 7:12 – 15
La noi în casă primează negocierea şi nu pedeapsa. Adică orice ar greşi copiii noştri prima dată discutăm nu îi pedepsim. Una din concluziile la care ajungem aproape de ficare dată după vreo boacănă este că dacă ar fi ascultat nu ar fi greşit sau ar fi fost mai uşor. De multe ori şi eu sau soţia mea ne găsim în situaţia că dacă ascultam de propunerea celuilalt ar fi fost mai uşor. Timotei după ce facem tot procesul acela cognitiv şi refacem logica evenimentelor de fiecare dată spune: Dar eu vreau să ascult numai că nu pot. De ce e aşa de greu să asculţi?
Adevărul e că deşi i-am spus de multe ori că nu e greu să asculţi îmi dau seama azi că este greu sau foarte greu, depinde de personalitate. Puţini oameni sunt gata să asculte şi să o facă lejer.
Mulţi oameni ştiu de poruncile lui Dumnezeu pentru că le aud mergând la biserică sau dau de ele citind Biblia sau efectiv ceva din interiorul lor le spune că nu e bine cutare sau cutare lucru, dar le e foarte greu să asculte. Dacă nu ar fi aşa oamenii bisericoşi ar trebui să fie mult schimbaţi faţă de ce sunt astăzi. Ar trebui să fie mult mai împlinitori şi mult mai supuşi lui Dumnezeu.
În Biblie găsim frecvent asocierea asta de cuvinte „dacă vei asculta” sau cazul contrar „dacă nu vei asculta” iar pasajele în care este cerută ascultarea sunt descrieri ale unor consecinţe de dorit de fiecare din noi. Fiecare şi-ar dori să fie binecuvântat, păzit, sănătos, bogat şi altele. Totuşi, nu suntem gata de ascultare 100% nici măcar cei ce suntem de acord cu afirmaţiile citate. Uitaţi consecinţele ascultării pasajului menţionat mai sus. Efectiv era tot ce îţi puteai dori la vremea aceea sau în vremurile noastre. De ce oare alegem să nu ascultăm? De ce ne găsim de atât de multe ori în postura de a recunoaste: Dacă aş fi ascultat……
Iată câteva motive care cred eu că mă împiedică pe mine dar vă împiedică şi pe voi să ascultăm:
- Domnul EU. Domnul acesta e foarte posesiv şi preocupat de sine. El ar vrea ca să fie mereu în centrul atenţiei, să aibă dreptate întotdeauna, să primească tot ce e mai bun, să fie scutit de pedepse şi disciplină şi să îşi facă propria lege pe care să o urmeze dar după toate astea totuşi trage mare nădejde că va fi binecuvântat de Dumnezeu doar pentru că nu e mai rău ca alţii. Crede că dacă există măcar un om mai rău ca el e îndreptăţit să primească binecuvântările lui Dumnezeu şi poate speră şi la o medalie.
- Pentru că nu am învăţat să ascultăm. Am învăţat mai bine să cerem decât să împlinim. Ştim poruncile dar nu ne prea grăbim la împlinirea lor pentru că suntem preocupaţi cu cereri multe. Puţini sunt oamenii care ştiu să asculte până la capăt ca să poată înţelege ce li se cere.
- Pentru că nu medităm la aceste cerinţe. De regulă luăm cuvântul ca atare, ca literatură dar dacă am sta să facem logica poruncilor, dacă am conştientiza de fiecare dată când le auzim care sunt consecinţele ascultării sau ale neascultării situaţia s-ar îmbunătăţi straşnic. Îmi amintesc de un incident când tata ne-a spus mie şi lui frate-miu că mergem cu el la Suceava unde ne va cumpăra pentru şcoală ce ne trebuia, dacă e gata ordinea în curte până seara. Pentru noi plecatul la Suceava atunci era un fel de shopping la Paris azi. Bazarul de la Suceava era cel mai tare loc comercial în care puteai să mergi în toată Moldova. M-a entuziasmat tare chestia asta şi am luat promisiunea dar am ignorat porunca. Şi cum la împărţeală cu frate-miu eram la milimetru, el a luat-o încetişor să îşi facă porţia iar eu am luat-o încetişor la visare, a venit seara, el terminase, eu nu mă apucasem, dar gândeam eu cu logica mea de cel mai mare băiat a lui tata, că nu mă va lăsa el acasă, nu îşi permite că na: pe cine să probeze uniforma şi papucii… Numa că a doua zi chiar m-a lăsat acasă. Am considerat că s-a făcut cea mai mare nedreptate din univers, că tată mai rău de atât nu există, că s-a gătat lumea, dar nu aveam motive. Condiţia fusese clară.
- Pentru că suntem păcătoşi. Niciodată păcatul nu va îndemna la ascultare de Dumnezeu. Rar vei simţi un confort deosebit de fain când vei asculta. Totuşi cei ce deprind ascultarea vor găsi plăcerea în a urma pe calea aceasta. Mie nu imi place spanacul. PUNCT (sper că se vede) Şi deci îl evit la fel cum Timotei evită fără să guste cu mare încăpăţînare să bage în gură carne de pui sau roşii sau struguri etc. Numai că într-o zi la insistenţele „bucătăresei” am pus pe limbă uşor, ţinând în mână telefonul cu 112 format şi o cană cu un litru da apă pe masă, o îmbucătură de spanac. Nu îmi venea să cred că nu am murit. Vreau să spun că nu a fost chiar atât de oribil pe cât mă aşteptam, mâncasem chestii mult mai neplăcute. Cu timpul am mai mâncat deşi nu am devenit un mare fan al spanacului mă tem că m-aş putea obişnui cu el. Cam aşa e şi cu ascultarea. Odată ce începi să asculţi nu mai este aşa de greu.
- Pentru că auzim şi nu ascultăm. Multe servicii de biserică am prins în viaţa mea. Multe promisiuni de binecuvântare mi-au trecut pe la urechi dar totuşi binecuvântările efectiv au întârziat să vină. Logica e că nu am făcut lucrul cauzator de binecuvântare. Auzim, suntem de acord dar nu împlinim.
- Pentru că nu venim la Biserică cu gândul de a fi ascultători şi împlinitori. Multe scopuri poate avea omul când merge la biserică. Pentru relaxare, din obligaţie, pentru fete/băieţi, pentru anturaj, pentru spectacol, pentru a poza drept credincioşi, pentru a fi văzuţi, pentru a cânta, pentru a predica etc şamd. Dar uităm să mergem la Casa lui Dumnezeu pentru a primi porunci şi a le împlini. Şi dacă elevul nu merge la şcoală cu gândul de a învăţa, nu învaţă domnule, rupe papucii degeaba, toceşte nervii profesorilor şi părinţilor, e distrat şi distrează colegii dar nu învaţă, nu face ce în esenţă ar trebui să facă la şcoală. Cam aşa e cu noi de multe ori la biserică, facem multe lucruri conexe de multe ori dar esenţialul rămâne nefăcut.
- Pentru că uităm. Nu degeaba insistă Dumnezeu, scrie poruncile pe tăbliţa inimii, scrie pe uşiorii uşii aminteşte de copiilor la placare şi venire etc. Uităm uşor binecuvântările şi greu ne mai amintim de ele.
În consecinţă: e greu să fii ascultător, e greu pentru că suntem egoişti, pentru că nu suntem atenţi, pentru că suntem uituci, pentru că Satan se împotriveşte ascultării noastre de Dumnezeu dar se merită să fim ascultători, se merită să împlinim voia lui Dumnezeu. Binecuvântările sunt multe şi consecinţele trec de graniţele vieţii acesteia.
Doamne fă-mă un împlinitor al ascultării de Tine.
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
Abonare
Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare
Mulțumesc de înscriere.
Ceva nu a mers.