Spuneam ieri că normalul nu este neapărat unul natural, normalul poate fi falsificat de cei care se numesc formatori de opinie. Poate fi ajustat și prezentat în așa fel încât să dea bine pentru atingerea scopului urmărit dar și ca să pară cât mai natural și acceptat de oameni. Cu alte cuvinte putem fi ușor manipulați pentru a ne integra în normalul lor și nu în unul natural, firesc. Asta se bazează în special pe dorința oamenilor de fi la fel dar și pe lipsa de educație.
Oamenii de obicei, cei mai mulți dintre ei, doresc să se știe ”în rândul lumii” adică să nu facă notă discordantă cu majoritatea ca să nu fie vorbiți de rău, să nu fie ironizați sau acuzați. Aspectul acesta pornește încă din copilărie , se amplifică drastic în adolescență apoi se maturizează când omul e mai trecut prin viață. Asta face pe adolescent să lepede învățăturile bune ale părinților și să adopte stiluri de viață nesănătoase din dorința de a fi ca cei din grupul său. Mai lesne este să schimbi un adolescent prin schimbarea întregului grup decât să îl schimbi individual. Dacă analizăm bine vom descoperi că multe din aspectele vieții cotidiene sunt făcute de oameni pentru că așa e normal nu pentru că au gândit mai întâi. Multe aspecte sau ambiții sau orgolii sunt născute din comparația cu ceilalți nu din convingerea că sunt necesare venită în urma unui proces logic. Cu alte cuvinte nevoia de semnificație mixată cu o educație centrată pe comparația cu alții trimite masele în trăirea unei vieți care nu le aparține.
La noi la români, comparația cu alții cred că este mai evidentă decât la orice nație. La noi e un sport național în a face ceva mai tare decât vecinul, decât cumnatul sau concurentul direct. Foarte mulți oameni care vin la consiliere află că nu trăiesc viața lor ci pe una dictată de alții și de ce fac alții și de aceea nu sunt fericiți. Biblia avertizează despre pericolul acesta încă de la primele porunci date oamenilor și anume: Să nu poftești la…. și spune câteva aspecte în care nu e bine să te compari cu alții și acestea includ, partenerul celuilalt și avuțiile sale.
- Normalul nu înseamnă neapărat varianta corectă. Este posibil ca normalul să fie greșit. În adolescență e posibil ca în anumite cercuri toți să fumeze sau să consume alcool deci normalul acelui grup e greșit.
- Normalul e influențat foarte mult de cultură. Dacă în România e normal șă te îmbraci într-un anumit stil în Africa normalul nu e același.
- Normalul e influențat de educație. Normalul celor fără educație e să scuipe coji de semințe să asculte un anumit gen de muzică, să folosească o anumită paletă de cuvinte și să abordeze într-un anumit fel igiena iar normalul unora educați e posibil să fie la polul opus.
- Normalul e influențat de religii. Fiecare grup religios are normalul său care este dictat de principiile lor doctrinare.
- Normalul e afectat de anotimp, de perioade din istorie în care se află indivizii, de profesii, de vârstă și de multe multe aspecte.
- Normalul astăzi e modificat și afectat de mass media. Aceasta mai ales prin televiziune alterează normalul în fiecare zi iar oamenii trăiesc într-un stres permanent pentru că nu fac față unor schimbări atât de rapide.
După ce am văzut ce influențabil e normalul întrebarea inevitabilă e: Care e normalul meu? Sau ce mă face pe mine normal?
Ei bine nu vreau să fiu normal în nici un stil anume. Vreau să fiu eu. Toate normalitățile altora la mine se vor potrivi doar în parte, acestea dacă le voi accepta nu vor face decât să mă distrugă, voi trăi viața altora, voi fi nefericit. Cum aflu care e normalul meu ca să îl trăiesc?
- Îmi pun în rânduială relația cu Dumnezeu. Asta poate echilibra întreaga viață.
- Mă opresc să analizez unde mă aflu. Am trăit o viață din inerție și e nevoie să mă opresc și să mă întreb : Cine sunt eu? Care e destinația mea? Cum ajung acolo?
- Mă uit în trecut. Trebuie să văd ce am făcut până aici și să trag învățămintele de rigoare.
- Privesc la ce e în jurul meu să mă poziționez corect față de oameni și circumstanțe.
- Scot factorii care îmi afectează negativ viața cum ar fi televizorul.
- Introduc factori de stabilitate și educație, cum ar fi cărțile.
- Nu mai trăiesc viața altora.
- Îmi împlinesc obligațiile sociale.
Nu, nu mai vreau să fiu normal cum dictează ei, vreau să fiu normal așa cum m- a chemat Dumnezeu să fiu. Nu mai vreau să fiu influențabil, vreau să fiu integru și stabil. Nu vreau să mă mai aliniez normalului lor ci vreau să mă aliniez valorilor lui Dumnezeu pentru că este singurul punct stabil care nu se schimbă. Vreau să fiu anormal pentru pământul acesta și valorile sale schimbătoare și efemere și să fiu normal pentru Dumnezeu chiar dacă trec drept nebun pentru oameni.
Normalul omenesc te distruge, Dumnezeu e ceea ce te poate stabiliza.
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
Abonare
Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare
Mulțumesc de înscriere.
Ceva nu a mers.
Un comentariu la „Cine mă face normal?”