Astfel se închinau Domnului, dar slujeau în acelaşi timp şi dumnezeilor lor, după obiceiul neamurilor de unde fuseseră mutaţi. Până în ziua de astăzi îşi urmează ei obiceiurile de la început: nu se închină Domnului, şi nu se ţin nici de legile şi rânduielile lor, nici de legile şi poruncile date de Domnul copiilor lui Iacov, căruia i-a pus numele Israel. 2 Regi 17:33 – 34
Împăratul Asiriei după ce dusese poporul Israel în robie a adus în locul său oameni din alte neamuri ca să locuiască cetăţile. O practică destul de obişnuită în vremea războaielor prin care cuceritorii se puneau la adăpost de eventuale răbufniri şi răsculări ale oamenilor din teritoriile cucerite. Aşa se face că în cetăţile poporului Israel acum erau multe alte naţii cu obiceiurile lor şi dumnezeii lor. Pentru că nu ştiau de Dumnezeul lui Israel şi deci nu se temeau de El leii veneau şi îi mâncau şi lucrul acesta se pare că se întâmpla foarte des, atât de des că se ia decizia ca un preot din cei duşi în robie să fie dus înapoi în Israel să îi înveţe pe noii locuitori să se teamă de Dumnezeu.
Cu toate că preotul le spunea despre Dumnezeul lui Israel oamenii aceia îşi păstrau şi credinţa în Dumnezeii lor, li se închinau şi le aduceau jertfe. Pasajul acesta tocmai acest aspect il surprinde. Ei îşi urmau obiceiurile de la început chiar dacă acum locuiau în ţara Israelului.
În mod normal dacă unul dintre noi se aşează într-o altă ţară va respecta legile de acolo, dacă suntem găzduiţi la cineva în casă o vreme vom respecta regulile acelei case, e de bun simţ şi e logic cumva.
Privind la statutul nostru de copii ai lui Dumnezeu observ că de multe ori ne aflăm în situaţia descrisă mai sus. De multe ori obiceiurile noastre dinainte de convertire continuă, gândurile pe care le aveam înainte continuă, pasiunile pe care le aveam înainte continuă. În acest fel Dumnezeu e nevoit să trimită leii. De foarte multe ori oamenii înainte de a se trezi la realitate trebuie să ajungă la cel mai de jos nivel de necaz. În cazul dependenţilor e foarte întalnit fenomenul. Se schimbă doar când ajung la cel mai josnic punct al dependenţei lor.
De multe ori se întreabă oamenii „de ce îngăduie Dumnezeu atâta necaz peste mine” şi uneori întrebarea e justă răspunsul legându-se tare de faptele şi obiceiurile dinainte care trebuiesc înlocuite de cele care îl cinstesc pe Dumnezeu. Orice nerenunţare la obiceiurile vechi îl obligă pe Dumnezeu să intervină. Biblia afirmă în repetate rânduri că Dumnezeu nu acceptă o dublă slujire din partea oamenilor. Nu putem sluji lui Dumnezeu şi în acelaşi timp să ne păstrăm dumnezeii anteriori. Deuteronom 5:9 Să nu te închini înaintea lor, şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, Sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc fărădelegea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc;
Uneori obiceiurile noastre anterioare ni se par nevinovate sau le iubim prea mult ca să le abandonăm găsindu-le o scuză pentru a le păstra. Cele mai folosite sunt: „aşa sunt eu” sau „fiecare are crucea lui, asta e crucea mea” sau „pădure fără uscături nu există” şi mai sunt si altele. Ei bine dragii mei pe pielea mea am experimantat că Dumnezeu nu e de acord deloc să ai şi alţi dumnezei. Îţi stă împotrivă până rămâne doar El. Lucrează aspru până respecţi legile şi poruncile Lui. El e singurul Dumnezeu care trebuie să existe în viaţa ta.
Poate te întrebi ca şi mine de ce nu experimentezi binecuvântarea deplină şi eliberare deplină. Ei bine unul din motive este sigur acesta. Nu ai renunţat la obiceiurile şi dumnezeii trecutului. Uneori mai ai obiceiul de a te întoarce la felul vechi de vieţuire şi asta Dumnezeu nu acceptă. Este necesar ca uneori să ne oprim pentru meditare şi analiză, pentru calcule din care să ne arate poziţia noastră şi să ne determine să acţionăm înainte de a ajunge în cel mai de jos punct.
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
Abonare
Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare
Mulțumesc de înscriere.
Ceva nu a mers.