Stresul – IV

Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus. Filipeni 4:7

Deşi cuvântul stres nu exista în forma actuală la momentul scrierii noului testament, se pare că Dumnezeu îl are în vedere de la început şi oferă oamenilor stresaţi o cale excelentă prin care să fie liniştiţi. Stresul de fapt, e o stare de permanentă tensiune a minţii pentru găsirea de soluţii la problemele vieţii. La o asemenea stare de tensiune, Dumnezeu vine cu posibilitatea de a căpăta pacea Sa, care va deveni paznic al inimii şi al gândurilor noastre. Un om cu pace în inimă şi în gânduri garantat va reuşi să ţină stresul sub control. De fapt o inimă plină de pace şi o minte la fel sunt expresia unui om care se încrede în Dumnezeu şi care nu este stresat.

Deci prima şi cea mai importantă cale de reducere a stresului, de ţinere în limite normale a stresului, este o relaţie bună cu Dumnezeu. Într-o astfel de relaţie Dumnezeu oferă posibilitatea ca în orice lucru, aducem cererile noastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. O astfel de „aducere” are consecinţe benefice pentru omul stresat, consecinţe aproape instantanee şi consecinţele sunt o inimă şi gânduri pline de pace. Vrem mai mult?

Dincolo de prima şi cea mai importantă condiţie de scăpare de stres mai sunt şi lucruri practice care pot fi făcute.

Cumpătarea. Nu lua mai mult decât poţi duce. E vital pentru noi să ne cunoaştem limitele şi să nu le brutalizăm. Nu zic să nu ne forţăm limitele uneori ca să putem progresa însă totul trebuie să fie făcut cu înţelepciune. Scriptura ne recomandă să fim cumpătaţi şi mai degrabă sunt apreciaţi oamenii cumpătaţi decât activiştii.

Îndrăzneşte să spui nu. E o mare realizare să poţi spune nu, eu am deficienţe majore aici. Nu toate lucrurile trebuiesc făcute de tine. Unele din ele chiar dacă aparent nu are cine să le facă, nu trebuie să le faci tu. Nu te grăbi să dai răspunsuri pentru solicitări care te vor forţa dincolo de limitele tale (că altfel păţeşti ca mine 🙂 )

Analizează-ţi stresul. Dacă eşti stresat, stai şi gândeşte la ce anume te solicită aşa de mult şi ia decizii. Renunţă la ce nu e strict necesar, delegă pe altcineva acolo unde se iveşte această variantă, reprogramează unele activităţi la care este posibil acest lucru.

Fii organizat. Dezorganizarea creşte stresul considerabil şi nici nu te lasă să vezi ce anume e prioritar. Organizează-ţi activităţile folosind o agendă, organizează-ţi locul de muncă să fie ordine, organizează-ţi timpul aceste amănunte vor reduce stresul considerabil.

Combină. Pune echilibru în zile, nu lăsaţi proiectele grele toate grămadă, combină-le şi cu unele mai uşoare. Echilibrul acesta te va ajuta să nu cazi în suprasarcină.

Ia pauze. Da, ia pauze. Tot ce este pe pământul acesta are limite. Nu putem folosi nici un obiect la nesfârşit că se încălzeşte, se uzează, e nevoie de pauze iar la om cu atât mai mult. Dumnezeu ne-a creat şi de la creaţie a rânduit zile de odihnă. Noi la ignorăm adesea şi asta ne afectează mult.

Ieşi afară. Fii sigur că ai activităţi şi în natură nu doar în casă, în maşină, în atelier, în birou. Fii sigur că te vede şi soarele, fii sigur că te atinge şi vântul şi ploaia. Omul rupt de natură este ca un prizonier, intră mult mai repede în stres şi în depresii.

Ar mai fi ceva amănunte care pot fi spuse dar mă opresc aici să nu plictisesc. Sunt convins că stresul e diferit la fiecare din noi şi în consecinţă trebuie analizat de fiecare în dreptul său dar metoda aducerii înainte lui Dumnezeu a problemelor care ne stresează, cu siguranţă va produce cele mai vizibile efecte dintre toate iar o combinare a lor va fi foarte benefică.

Nu uita, viaţa nu înseamnă epuizare totală, nici extenuare la maxim, nici activism religios. Suntem chemaţi la cumpătare,

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.