Sfaturi educative de la un copac – II

Continuarea de ieri de aici

Puterea adevărată înseamnă vulnerabilitate. Deşi nu se vede întotdeauna, niciun copac nu e perfect. Câteodată oamenii ne fac rău, iar alte ori ne simţim obosiţi după atâta zăpadă căzută pe crengile noastre sau, pur şi simplu, suntem uşor îndoiţi pe alocuri, însă nu ascundem asta. Ne permitem să ne arătăm şi vulnerabili şi goi.

Adu valoare în vieţile oamenilor, prin ceea ce eşti. Eu ca şi copac, mă bucur când oamenii se adăpostesc în umbra mea şi am o prietenă sălcie, care admiră îndrăgostiţii care privesc melancolic spre crengile ei.

Admiră ce este în jurul tău. Până şi noi, copacii, ne dregem frunzele de admiraţie, când vedem oameni frumoşi, fericiţi şi îndrăzneţi.

Ai încredere! Dacă natura poate fi atât de perfectă şi abundentă, cum îţi şi trece prin cap că tu ai putea fi altfel?

Iartă. Deşi câteodată mă supăr când văd oameni care distrug natură sau aruncă gunoaie pe jos, ştiu că e în puterea mea să devin mai puternic şi că ei nu ştiu mai mult de atât. Totuşi tu, fiind om, poţi face o schimbare în acest aspect. Iartă, apoi decide cum vrei să acţionezi tu însuţi. În toate aspectele vieţii tale.

Fii responsabil! Dacă am da vina pe verile toride şi gerul iernii, ce am rezolva? Ne concentrăm doar pe ceea ce putem face noi.

Timpul cel mai potrivit e acum! Nu aşteptăm anotimpul potrivit, ci creăm noi momentul oportun. Pentru a creşte. Aplică asta în viaţa ta şi renunţă la amânare. Tu, ca om, ai şi mai multe posibilităţi.

Renunţă la trecut. Mi se pare absurd ca un copac să se gândească la iarnă grea din 2008, în loc să se bucure de primăvară plăcută din 2013. La fel e şi la oameni.

Fii tu însuţi, întotdeauna. Renunţă la măşti. Ai văzut tu vreun copac care să mintă că e de alt soi, doar pentru a fi plăcut? Nici nu e nevoie de asta. Atragem lângă noi oamenii care rezonează cu ceea ce suntem cu adevărat.

Fii puţin egoist, până-ţi găseşti forţa de a dărui. Toamna, datorită dansului nostru, vântul pare mai puternic şi oamenii evită să stea lângă noi. Dacă e furtună, se tem să nu cădem pe ei. Însă dacă am rămâne drepţi doar de dragul lor, ne-am rupe. Aşa că, înţelege că uneori e nevoie să vă alungăm puţin, pentru a vă putea dărui mai mult, mai târziu

Nu te supăra pe defectele observate la ceilalţi, căci ei sunt oglinda ta. Am un prieten copac, ce stă lângă un lac. Are multe imperfecţiuni. E strâmb, frunzele sunt mai puţine, iar crengile mici şi neregulate. Toate astea se reflectă în lacul din faţa lui, însă niciodată nu l-am auzit supărându-se pe apă, că-i arată calităţile şi defectele.

Uită-te în interior. Mă amuză cum voi oamenii vreţi să deschideţi porţi ce se deschid doar din interior. Dacă viaţa ta nu arată cum ai vrea, uită-te la rădăcini, la interiorul şi credinţele tale. Am văzut o femeie supărată că merele din pom nu erau bune şi voia să schimbe merele, nu să îngrijească mai bine rădăcinile pomului.

Nu ştiu dacă ţi-a mai spus cineva, însă noi copacii, în perioadele senine, ne păstrăm o rezervă de energie în interiorul nostru, pe care o folosim iarna. Poate ar fi o idee să te gândeşti şi tu să iei decizii pe termen lung.

Îndrăzneşte să străluceşti la valoarea ta. În momentul când ne cresc frunzele, nu doare, ci e sărbătoare

Oricât de întuneric ţi-ar părea că e, uită-te în sus. Întotdeauna vor fi stele care să-ţi lumineze drumul. Şi nu, nu eşti singur.

Înfrumuseţează vieţile altora, fără să aştepţi nimic în schimb. Ai auzit vreun copac care să spună „Mi-eşti dator”?

Bucură-te de soare, însă nu rămâne în zona de confort, în perioadele calde. Nu aştepta vântul să te pună în mişcare. Tu continuă să creşti singur, oricum.

Îndrăzneşte să ţinteşti sus. De multe ori când vedem luna pe cer, ne întindem spre ea. Poate nu vom ajunge acolo niciodată – sau poate că da. Orice ar fi, ceva frumos ne aşteaptă. La fel e şi pentru voi. Viaţa recompensează oamenii îndrăzneţi.

Nu contează câţi ani ai, ci viaţa din anii tăi. De asemenea, experienţa nu constă în vârstă înaintată, ci în lecţiile învăţate. Poţi înflori, indiferent de cifră pe care o sărbătoreşti an de an.

Copacii nu au nevoie de confirmări şi aprecieri. Ar fi culmea să ne certăm între noi şi să le cerem altor copaci să ne spună că suntem frumoşi, iar frunzele şi tulpina ne sunt perfecte. Priveşte-te singur în oglindă (sau în lac, cum preferi) şi găseşte singur acele părţi pe care le iubeşti la tine. Încetează să te mai judeci. Eşti minunat!

Ascultă muzică. Şi copacii iubesc muzică. Iar când pare prea linişte, ne dezmierdăm frunzele cu sunetele naturii. Asta ne aduce bucurie şi linişte. Deschide geamul dimineaţa devreme şi vei înţelege ce vreau să spun.

Orice s-ar întâmpla, oricât te-ar lovi, distruge sau dezamăgi viaţa, nu uita că ai aceeaşi valoare şi stă în puterea ta să continui să creşti. Sau, ce? Vrei să spui că dacă vântul de anul trecut m-a îndoit puţin, nu mai sunt perfect şi puternic?

Într-o zi, s-a oprit o tânără să se sprijine de tulpina mea şi citea o carte. Mi-a atras atenţia o frază. Pentru fiecare frunză dintr-un copac, există un înger care-i spune Creşti! Creşti! Ce norocos sunt! Îţi dai seama ce îngeri ai tu în viaţa ta?

Ai răbdare. Câteodată poate dura ani, până să ajungi la înălţimea propusă – însă te asigur că merită.

Dă mai departe. Nu trebuie să pari arogant, drept şi de neclintit. Stejarul e atât de puternic, pentru că împarte energia lui. Aşa că, ajuta şi tu oamenii ce apar în calea ta.

Iubeşte viaţa. Iar viaţa îţi va oferi cele mai frumoase cadouri. Chiar şi în mijlocul furtunii, poate să apară o pasăre, un om sau… o stea căzătoare

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.