Fă-ţi linişte în adânc

Dacă nu am alerga atât de mult după linişte, am putea să trăim în linişte. Cătălin Manea

Aseară Cezar m-a provocat prin gândurile sale la meditare. Un subiect aşa de delicat şi totuşi aşa de greu de ţinut în echilibru datorită nouă în primul rând. Liniştea din interior e de mare preţ şi totuşi puţini, tot mai puţini o au. Nici chiar cei care se pretind religioşi nu o găsesc aşa de uşor ci doar cei care se cunosc pe sine şi au relaţie cu Dumnezeu şi vor să facă linişte.

Suntem înconjuraţi de zgomote. Acestea sunt de toate tonalităţile, de toate intensităţile, tot felul de îndemnuri şi de bruiaje, tot felul de provocări şi chemări. Unele din ele sunt fine, abia perceptibile iar altele asurzitoare, adevărate bubuituri. E o gălăgie infernală în jurul nostru şi ne mai întrebăm de ce nu auzim lucruri fine, ne simţim frustraţi când alţii aud şoapta Duhului iar noi nu. Ei bine principiul e simplu, dacă stai două ore într-o hală de tâmplărie unde maşinile lucrează intens când vei ieşi afară nu vei mai auzi mare lucru o vreme. Urechea se va adapta să facă faţă zgomotelor puternice iar cele fine vor fi ignorate. Practic se va „desensibiliza” urechea o perioadă, dar dacă expunerea este de durată, se poate desensibiliza pentru totdeauna.

Viaţa noastră e o alergare galopantă pe o autobandă foarte lată, pe care sunt alte mii de fiinţe, fiecare din ele cu „gălăgiile” specifice. Pe autobanda asta ne bruiem tare unii pe alţii, dar mai suntem bruiaţi, poluaţi şi de „entităţi” externe. Nu toate zgomotele vin de la noi sau de la alţii care trăiesc lângă noi. Gălăgia şi tărăboiul făcut de mass-media este unul din factorii „furători de linişte” la fel şi zgomotul din reclame, oferte, veşti şi alte manipulări care au efect asupra noastră.

Realitatea e că avem parte de multă „gălăgie” şi nu e bine să fim expuşi multă vreme la asta sau trebuie să ne protejăm cumva pentru că de nu, riscăm să ne desensibilizăm. Ce trebuie să facem ca să scăpăm de zgomotul acesta infernal?

Opreşte-te. Nu poţi găsi liniştea alegând în ritmul acesta. Găşeşte timp pentru tine, pentru sufletul tău. Opreşte-te din alegrarea după cele materiale şi pământeşti. Autostrada asta e plină şi zgomotul e infernal. Tocmai alergarea după linişte e generatoare de zgomot.

Întrerupe sursele de zgomot sau izolează-te de ele. Pentru a găsi echilibrul şi liniştea trebuie să te separi cumva şi să stai fără zgomot, să nu mai auzi nimic din exterior. Asta înseamnă că trebuie să mergi în casa ta sau într-un loc în care poţi decide. Trebuie să întrerupi zgomotul de afară dar şi pe cel mediatic. Închide geamul şi deconectează televizorul, internetul, telefonul. Caută să elimini pe cât se poate orice sursă de zgomot. Dacă nu poţi face asta acasă caută un moment şi un loc în care o poţi face.

Închide sursele de poluare. Nu doar că trebuie un moment să opreşti televizorul, dar trebuie să ai în vedere că acesta mereu va fi un factor de poluare al liniştii tale. Trebuie să faci un plan de eliminare a acestei poluări sau măcar de diminuare a zgomotului produs de acesta şi de alte surse media.

Concentrează-te să auzi liniştea. Da, obişnuieşte-te cu liniştea. De atâta zgomot liniştea ne va speria, nu ne vom simţi confortabil cu liniştea. Vom avea tendinţa să pornim un radio, un televizor ceva numai să nu mai fie atâta linişte. Ni se pare că ceva nu este în regulă cu atâta linişte dar este doar starea normală prin care poate curge spre noi multă binecuvântare. Nu te speria, în linişte îţi vei auzi şi inima, în linişte vei auzi şoapta Duhului, în linişte vei auzi lucruri extraordinare, infinit mai bune decât bubuiturile mediatice.

Fă linişte în adânc. După ce ai linişte din exterior este imperios necesar să faci linişte în fiinţa ta. Toate zgomotele exterioare vor răsuna în mintea ta, multe ecouri, multe voci, multe zgomote vor căuta să te tulbure încă. Ele nu mai vin din exterior acum, vin din tine. E nevoie ca să îţi linişteşti aceste gânduri, să le potoleşti că să poţi face linişte. Acesta este unul din cele mai dificile demersuri. Aici ai nevoie neapărată de „o sursă de liniştire” aici e nevoie de intervenţia lui Dumnezeu. E nevoie de mult efort dar se merită. Odată ce ajungi să faci linişte în adânc vei putea umbla în lumea plină de zgomote şi să nu fii afectat de ele. Vei fi protejat.

Avem nevoie de linişte, avem nevoie să auzim glasul lui Dumnezeu, avem nevoie de calm, de siguranţă. Trăim viaţa la viteză şi intensitate maximă. Toate motoarele sunt turate la maxim. Dorinţe multe, ispite multe, chemări multe toate produc un zgomot poluant pentru noi. Avem nevoie de liniştire, nu putem trăi cu tulburarea aceasta pentru că vom deveni insensibili, ursuzi, nervoşi şi partea mai rea e că vom deveni noi înşine o sursă de poluare pentru alţii.

Tu cum stai cu liniştea? Dar în interior cum este?