Din greşelile trecutului – Credulitatea

„…ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire” Efeseni 4:14

Una din caracteristicile copilăriei este tocmai credulitatea. Copiii cred multe lucruri reale sau ireale chiar dacă unele sunt imposibile sau periculoase. Atâta vreme cât „cineva mare” îi spune ceva el crede şi e gata şi să acţioneze pe baza acelor „credinţe”. Astfel se face că îl poţi păcăli că va zbura, că eşti un vrăjitor pentru că poţi face „o şmecherie” cu o monedă, îl poţi păcăli că eşti om bun dacă ai o bomboană la îndemână şi nu puţine au fost cazurile în care oameni cu intenţii rele s-au folosit de această credulitate infantilă ca să le facă rău.

Când creştem se mai reglează aspectul acesta al credulităţii şi deja „ne prindem” dacă cineva vrea să ne păcălească. Când discutăm cu un adolescent situaţia e diferită, îţi trebuie mai mult tact, trebuie schimbată tactica pentru a putea să „îl duci”.  La adolescenţi şi tineri trebuiesc schimbate dovezile fie cu unele sentimentale fie cu unele eroice sau de prietenie. Dacă le oferi o presupusă înţelegere când nu sunt înţeleşi de părinţi sau afecţiune când au suferit din dragoste ai multe şanse să îi faci să te creadă.

Când vorbim de oameni mari lucrurile se schimbă, sau ar trebui să se schimbe. Un „om mare” este mult mai atent cu informaţiile pe care i le transmiţi, el judecă matur lucrurile, le cântăreşte, le caută logica. Nu mai merge cu bombonica sau cu o falsă îmbrăţişare, e nevoie de eforturi susţinute, e nevoie de multă tehnică şi plănuire pentru a îl putea „amăgi” dar din păcate nu este imposibil. Şi oamenii mari sunt păcăliţi, uneori mai ceva decât copiii. Oamenii maturi fizic nu sunt neapărat şi psihic maturi şi devin astfel creduli însă nu doar cei imaturi sunt creduli, chiar şi oamenii „cu picioarele pe pământ” sunt uneori creduli şi pot fi păcăliţi.

Unde o fi oare graniţa dintre credulitate şi simplul accident în care nu ai vegheat şi ai fost păcălit? Nu ştiu dar îmi dau seama că am fost păcălit uneori. Nu mă consider o persoană credulă, poate chiar puţin peste medie la scepticism şi totuşi am fost credul în unele situaţii. De ce sunt oamenii mari păcălibili?…. Cred că sunt doar 3 motive: Imaturitatea, acordul şi accidentul.

E dramatic să ajungi copil cu trup de adult deşi sunt din ce în ce mai multe cazuri. Vina în aceste cazuri, chiar dacă doare, aparţine aproape în totalitate părinţilor care au crescut acei copii. Excepţie fac bolnavii. Din ce în ce mai mulţi adolescenţi de 30 – 40 de ani. Oameni căsătoriţi cu copii dar care încă nu şi-au terminat copilăria. Aceştia sunt creduli, îi poţi  duce relativ uşor. Ei pot fi păcăliţi cu un joc pe calculator, se ceartă cu fiu-său de la cine a câştigat cursa, se îndrăgosteşte de copile şi are mari chinuri adolescentine la o vârstă când fluturii trebuiau să îi zboare de multă vreme la plimbare. Oamenii nematurizaţi chiar dacă au trup de adult sunt „păcălibili” ca adolescenţii şi copii, poate mai tare. Nu contează că sunt femei sau bărbaţi. Priviţi numai la ce concurenţă e între mamă şi fiică la poşete, accesorii, haine de marcă, mulate etc. La adolescentă e de acceptat, de înţeles dar cum facem calculele la mamă-sa?

Accidentul e iar una din cauzele pentru care credem uneori pe cine sau ce nu trebuie. Uneori de la oboseală, de la stres, de la dezamăgiri prelungite, de la eşecuri sentimentale etc ne prinde careva punctul slab şi mai credem şi tâmpenii şi acţionăm în consecinţă. Aşa se face că uneori ne întrebăm: Ce-o fi fost în capul meu atunci?… Sau ce s-a întâmplat frate cu ăsta, a dat în mintea copiilor? Da uneori suntem păcăliţi şi fără să ne caracterizeze credulitatea. Şi aici poate fi şi din cauza lipsei de cunoştinţă. Nu cunoşti într-un anumit domeniu şi când necunoştinţa este mare şi probabilitatea ca să fii credul este mare. Totuşi acestea sunt accidente.

Oamenii sun păcăliţi, devin creduli şi cu acordul lor. Aici e iarăşi bai mare. Numai fă complimente unei femei despre frumuseţea sa, despre greutatea sa, despre silueta sa şi va alege să te creadă chiar dacă ştie bine că nu sunt reale şi o faci doar aşa ca să se simtă bine. Fă complimente unui bărbat despre puterea sa, despre capacităţile sale, poţi să le exagerezi bine în unele cazuri că le va accepta chiar dacă ştie clar că sunt gogoaşe. Oamenii aleg să creadă de multe ori lucruri despre care ştiu că nu sunt reale. Aleg să creadă declaraţii de dragoste care ştiu clar că nu au fundament, aleg să creadă promisiuni electorale din partea unora pe care ei îi ştiu de hoţi şi mincinoşi. Aleg să creadă scenarii care sfidează logica şi realitatea. Aleg să creadă în religii care ştiu sigur că nu îi duc nicăieri.

Credulitatea e una din marile probleme pe care o au cel puţin românii dar poate nu numai. Sute de posturi de televiziune profită de credulitatea noastră şi ne vând gogoşi zi de zi, avem o mulţime de parlamentari care ne-au îndopat cu gogoşi despre care ştiam şi atunci şi ştim şi acum că sunt umflate. Mai mult, credulitatea afectează grav şi credinţa. Ne amăgim conştient cu povestiri religioase pe care nu le credem cum că cineva ne poate muta din rai în iad cu bani, că după noi cineva intervine şi Dumnezeu pe nişte colaci sau bani şterge curvii, minciuni şi alte păcate. Ne amăgim că religiozitatea noastră „cea foarte mare” sau banii noştri îl vor impresiona pe Dumnezeu, ne amăgim că prezenţa noastră la biserică sau activismul religios ne vor mântui, îi vor lua faţa lui Dumnezeu. Ne amăgim că dacă jucăm teatru bine îi păcălim şi pe oameni şi pe Dumnezeu. Ştim bine că nu sunt reale dar ne amăgim pe noi şi îi amăgim şi pe alţii… dar cu Dumnezeu nu merge. Credulitatea e duşman credinţei.

Am fost şi au credul în unele situaţii şi regret. Am crezut, am fost păcălit să cred neadevăruri, am fost purtat încoace şi încolo de vânturi dar aleg să învăţ din greşelile trecutului ca să nu le mai repet. Vreau să învăţ mai mult, vreau să mă maturizez corect, vreau să veghez mai mult. Mâine o să scriu despre leacurile pentru credulitate şi cum pot oamenii creduli să fie vindecaţi. Până atunci fiţi pe fază, cineva încearcă să vă vândă şi azi gogoşi. Nu uitaţi:

„Cine uită greşelile trecutului le poate repeta” Vladimir Bukovski

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.