Trebuie să recunosc că mă deranjează folosirea versetelor Bibliei ca scuză, ca motivare a păcatului, ca motivare a indiferenţei sau ca armă de bătaie între oameni. Una din cele mai rostite expresii scripturale în mod abuziv este „Domnul va purta de grijă!”. Am auzit-o de multe ori rostită în circumstanţe grele şi cu responsabilitate şi credinţă dar am auzit-o de şi mai multe ori rostită ca scuză pentru a nu face nimic, ca scuză pentru iresponsabilitate. Folosirea unei astfel de expresii în mod abuziv şi iresponsabil nu va produce în nici un caz efectul dorit. E ca un „Doamne ajută” spus de hoţ înainte de a se apuca de spargere.
Iresponsabilitatea nu se poate acoperi cu expresii biblice şi nici nu se va putea motiva cu ele, aşa că, vă provoc să folosim corect cuvintele Scripturii şi în acelaşi timp să devenim mai responsabili pentru viitorul nostru şi al copiilor noştri. Ce înseamnă asta? E de scris mult şi îmi va fi greu să-mi sistematizez gândurile, dar unele din ele le voi scrie aici.
Un semn al trăirii responsabile este să ne gândim cu privire la viitor şi la consecinţe. Asta ne ajută să luăm decizii mult mai echilibrate. Gândirea la veşnicie am abordat-o în meditările trecute dar astăzi vorbim despre viitorul de aici de pe pământ.
Trăirea iresponsabilă cu privire la viitor nu poate fi motivată cu nici un verset al Scripturii pentru că Scriptura ne cere să fim dintre cei mai responsabili oameni. Adică nu pot să mă împrumut la bancă pentru a lua o plasmă, nici pentru a lua o maşină sau o casă dacă suma, respectiv rata mă vor înrobi. Nu pot consuma orice aliment cu pretenţia că Dumnezeu poartă de grijă, nu pot neglija familia cerând lui Dumnezeu ca să îi împlinească El toate nevoile, nu pot sta fără grijă când vine iarna că doar mi-a paraşuta Dumnezeu un car de lemne în curte, nu pot să nu fac planuri pentru viitorul copiilor mei pe considerentul că Dumnezeu se va îngriji, nu pot să-mi las copiii needucaţi, neformaţi pentru viaţă cu gândul că Domnul le va da înţelepciune. E adevărat, Domnul va purta de grijă, dar celor credincioşi ca Avraam frate sau aproape ca el. Citiţi în ce context spune Avraam expresia asta. După ce trece un test imens pe care nu ştiu în ce măsură tu sau eu l-am trece. Şi nu doar atât, e vorba de purtarea de grijă celor care iubesc, îi respectă Cuvântul, şi trăiesc corect moral, religios, legal. Ştiu… risc să fiu considerat necredincios sau puţin credincios, dar ce să fac, aşa mă risc eu. Cred totuşi că Dumnezeu va purta de grijă celor care cred în El puternic.
Ce înseamnă să fiu responsabil cu privire la viitorul meu? Păi în primul rând spuneam că deciziile trebuie să le iau gândindu-mă şi la viitor. Ce se întâmplă peste câţiva ani dacă mă împrumut acum din bancă? (eu am gândit iresponsabil aici şi acum o trag) Ce se întâmplă dacă plec la muncă în străinătate şi soţia mea şi copiii mei rămân în ţară? Ce se întâmplă peste ani dacă îmi neglijez sănătatea? Ce se întâmplă peste ani dacă acum lucrez la negru? Ce consecinţe va avea lipsa mea de implicare în viaţa pruncilor mei? Ce se va întâmpla dacă nu-mi declar sau nu-mi plătesc taxele şi impozitele? Dar dacă declar fals că nu am venituri? Ce se va întâmpla dacă nu respect limita de viteză sau semnele de circulaţie? Sunt câteva din întrebările pe care trebuie să ni le punem dacă gândim responsabil.
În acelaşi timp, sunt necesare întrebări pozitive pe principiul cauză efect. Ce trebuie să fac pentru ca peste ani să fiu sănătos? Ce pot face pentru copiii mei acum pentru ca ei să ajungă oameni în viaţă? Ce pot face acum pentru ca mâine credinţa mea să fie mai mare? Cum pot face să-mi pun ceva rezerve financiare pentru ocazii neprevăzute? Cum pot îmbunătăţi comunitatea în care trăiesc? Sunt gânduri care nu ar trebui să lipsească din mintea noastră.
Ce înseamnă să fiu responsabil cu privire la viitorul copiilor mei? Păi în principiu înseamnă implicare fizică, psihică şi spirituală, înseamnă rugăciune, responsabilizare, ajutor, joacă, vigilenţă. Din păcate facem atât de multe lucruri negândite cu privire la copiii noştri încât viitorul lor e mereu incert. Unele din lucrurile neinspirate pe care le facem sunt:
- Plecăm la lucru în străinătate. (Nu-mi spune că pentru ei, dacă era pentru ei îi luai cu tine)
- Le cumpărăm televizoare.
- Le cumpărăm calculatoare şi nu îi urmărim deloc sau nu le punem limite.
- Îi încredinţăm spre educare doar şcolii, bisericii, televizorului, calculatorului şi noi ne sustragem.
- Nu îi ajutăm la teme.
- Nu ne jucăm cu ei.
- Nu comunicăm.
- Nu mergem pe la şcoală.
- Nu le ştim prietenii.
- Nu le vorbim despre Dumnezeu, existenţă, responsabilităţi.
- Nu le suntem modele.
- Nu le vorbim despre sex.
- Îi batem sau certăm la nervi.
- Nu le dăm importanţă.
- Nu invertim în viitorul lor
- … mai scriu?
Astea toate vor costa mult într-o zi, foarte mult. Tare ar vrea unii părinţi să dea timpul înapoi ca să repare unele din cele scrise în lista asta dar nu se mai poate. Tare ar vrea unii părinţi să meargă în spate şi să fie mai responsabili cu viitorul copiilor lor dar… e târziu. Şi aşa, cu toată responsabilitatea sunt cazuri în care copiii o iau pe unde nu vrem, d-apoi dacă nu există implicare realizaţi unde ajungem?
Astăzi e timpul să fin responsabili, astăzi trebuie să luăm atitudine, astăzi e momentul să ne gândim la viitor. Mâine e posibil să fie prea târziu. Închei cu două seturi de întrebări de provocare:
Unde vei fi peste 10 ani? sau reformulat: Unde plănuieşti să fii dacă Dumnezeu dă zile? Ce vei avea? Cum vei fi fizic, spiritual, material?
Si pentru cei căsătoriţi şi cu copiii: Cum vor arăta şi unde vor fi copiii tăi peste 10 ani dacă Domnul ne ţine în viaţă?
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
Abonare
Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare
Mulțumesc de înscriere.
Ceva nu a mers.
De fapt, ne cam sustragem de la ceea ce este responsabilitate pe umerii nostri. Si asta numai pentru ca vedem in responsabilitate doar o povara, nu si o imensa oportunitate.
Bune zis Neluţu. Pentru mulţi cuvântul responsabilitate e ceva negativ, greu, împovărător. poate pentru fiacere e asa mai mult sau mai puţin. Bună observatie, temă de meditare, ultima din serie 🙂