Am citit recent de o expansiune mare a bisericilor ateiste şi meditam la cât de corect e termenul de „biserică ateistă” dar şi la dorinţa oamenilor de a crede ce vor. Noi oamenii nu dorim să fim constrânşi să credem ceva, noi am vrea, şi cred că este şi corect, să credem ce ne place sau ce corespunde sistemului nostru de valori.
De-a lungul timpului au existat foarte multe religii. Unele din ele destul de forţat impuse iar altele constituiau o alegere a persoanelor care le urmau. De fapt nici acum nu stăm „rău” ca număr al religiilor. Cifrele spun că sunt măcar 4300 de religii dar se estimează că numărul ar fi mai mare. Aşadar avem o tendinţă naturală să credem ce ne trece prin cap. Unii îşi fac fac dumnezei din vacă, maimuţă, şarpe sau alte animale. Alţii au de a face cu apa, focul, pământul şi alte fenomene sau reacţii. Alţii privesc spre planete şi stele ca dumnezei ai lor. Unii oameni privesc spre ei şi descoperă dumnezeul în ei şi se închină lui. Alţii pretind că nu cred nimic. Iar alţii cred în Dumnezeul Atotputernic în diferite variaţii prin tot atâtea religii. Asta denotă că omenii au libertatea să creadă ce vor.
Se pare totuşi că această libertate a fost cotropită uneori de invadatorii unor ţări, care au impus credinţa lor cum e cazul catolicismului şi al ortodoxiei şi alteori a fost impusă necredinţa sau ateismul cum e cazul comunismului. În acest fel libertatea religioasă a trecut prin turbulenţe majore în istorie, ceea ce a dus la impunerea unei anumite religii şi/sau excluderea unora. Nici astăzi situaţia nu e foarte „roz” libertatea religioasă având foarte mult de suferit. Probabil, dacă se menţine trendul actual, creştinismul va fi cea mai prigonită dintre religii. Dacă se va întâmpla aşa, nu va fi decât dovada că Biblia are dreptate.
Ce vreau să ating însă astăzi este prizonieratul pe care îl constituie religia. Religiile constau de regulă într-un set de valori, credinţe şi limitări. Fiecare religie are aceste trei componente, însă la fiecare dintre ele există multe limitări şi legi care fac acea religie să devină o capcană din care poţi evada teoretic dar mental eşti prizonier. Oamenii cred că sunt liberi să creadă ce vor, dar în realitate sunt manipulaţi de către cei care citesc Scriptura sau cunosc religia mai bine. Oamenii care nu ştiu bine religia în care se înscriu sunt condamnaţi să creadă ceea ce spun alţi oameni. Unii din aceşti lideri religioşi au intenţii bune şi minte clară dar sunt şi alte categorii cum ar fi cei care au intenţii bune dar nu au o minte întreagă sau credinţă adevărată şi cei care au clar intenţia de a duce masele de oameni cu zăhărelul. Aşa se strâng sume uriaşe de bani şi unele religii au devenit mega afaceri.
Mulţi oameni pretind „că ştiu la cât e ceasul” şi cer şi altora să îi urmeze, dar în realitate pot fi impostori sau pot avea probleme la bibilică. Totuşi oamenii îi urmează, asta mă face să concluzionez că noi oamenii am fost creaţi să credem în ceva şi de aceea avem tendinţa naturală de a urma astfel de „lideri spirituali”. Nu putem să stăm fără credinţă în ceva, aşa am fost creaţi. Ştiind asta şi puţină psihologie pot apărea multe persoane care să pozeze în lideri spirituali şi se vor găsi imediat ucenici ai lor.
Aparent asta e libertate, în realitate e robie în cele mai multe din cazuri. Religiile au devenit un set din ce în ce mai mare de „NU-uri” şi nu găsim uşor una care să ofere libertate. Chiar şi religiile creştine care constituie cam 33% ca pondere din populaţia globului sunt unele care înrobesc şi nu eliberează. Îndoctrinează cu forţa, au reguli foarte stricte şi multe din ele sunt în stare să-şi plătească jandarmi care să păzească „ţinerea legii”. Unele religii creştine sunt ferecate cu lanţurile tradiţiilor, altele cu lanţurile legilor, altele cu lanţurile performanţei sau unele cu lanţurile libertăţii. Ciudat este că toate religiile creştine promit eliberarea lui Hristos, dar puţine din ele prezintă oamenilor cum poţi fi liber în Hristos, ca să nu mai spun că şi mai puţine din ele trăiesc libertatea oferită de Hristos.
În acest fel religiile au devenit dintr-o libertate promisă, o robie zdrobitoare. Tradiţii costisitoare înrobesc oamenii, legi grele sunt puse pe umerii lor, taxe de tot felul, şi mai ales zădărnicirea ajungerii lor la cunoaşterea adevărului îi ţine pe oamenii religioşi departe de Dumnezeu, pentru că un om care ajunge la Dumnezeu şi are o relaţie personală cu el nu mai poate fi ţinut rob de religii. Un om care îl cunoaşte pe Hristos nu mai poate fi prostit, nu mai poate fi dus încoace şi încolo de orice vânt de învăţătură, de aceea religiile vor ţine oamenii departe de Dumnezeu.
Căutaţi mai întâi pe Dumnezeu şi pe Fiul Său dragii mei. În acest fel veţi fi cu adevărat liberi şi mai apoi veţi hotărî şi biserica în care vreţi să aveţi părtăşie cu fraţii. Cine se duce spre o religie în loc să caute pe Dumnezeu e foarte posibil să ajungă rob şi nu slobod. Credinţa în Dumnezeu şi în Isus Hristos aduce eliberarea.
Consider totuşi că fiecare om are dreptul să creadă ce vrea şi nu trebuie nimeni discriminat pentru că nu are o anumită religie. Aici e frumuseţea şi gentileţea lui Dumnezeu. El spune „dacă voieşte cineva” totul lasă la alegerea omului, El nu impune, nu forţează. Aşa că suntem datori şi noi să respectăm oamenii indiferent de religia sau credinţele lor şi să arătăm faţă de ei o dragoste ca a lui Hristos.
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
Abonare
Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare
Mulțumesc de înscriere.
Ceva nu a mers.