Am citit recent de o expansiune mare a bisericilor ateiste şi meditam la cât de corect e termenul de „biserică ateistă” dar şi la dorinţa oamenilor de a crede ce vor. Noi oamenii nu dorim să fim constrânşi să credem ceva, noi am vrea, şi cred că este şi corect, să credem ce ne place sau ce corespunde sistemului nostru de valori.
De-a lungul timpului au existat foarte multe religii. Unele din ele destul de forţat impuse iar altele constituiau o alegere a persoanelor care le urmau. De fapt nici acum nu stăm „rău” ca număr al religiilor. Cifrele spun că sunt măcar 4300 de religii dar se estimează că numărul ar fi mai mare. Aşadar avem o tendinţă naturală să credem ce ne trece prin cap. Unii îşi fac fac dumnezei din vacă, maimuţă, şarpe sau alte animale. Alţii au de a face cu apa, focul, pământul şi alte fenomene sau reacţii. Alţii privesc spre planete şi stele ca dumnezei ai lor. Unii oameni privesc spre ei şi descoperă dumnezeul în ei şi se închină lui. Alţii pretind că nu cred nimic. Iar alţii cred în Dumnezeul Atotputernic în diferite variaţii prin tot atâtea religii. Asta denotă că omenii au libertatea să creadă ce vor.
