Ziua bună de dimineaţă se cunoaşte

Una din marile mele dorinţe este ca de dimineaţa să încep ziua bine, în forţă, proaspăt. O asemenea zi de regulă este plăcută şi activităţile pe care mi le propun reuşesc. Când reuşesc să pornesc bine ziua, rareori se întâmplă să îmi meargă prost şi îmi plac tare zilele în care reuşesc să fiu eficient, să-mi duc la îndeplinire sarcinile acelei zile iar seara să pot să privesc în urmă la lucrul bine făcut.

Dozarea corespunzătoare a sarcinilor de peste zi e esenţială pentru a duce la bun sfârşit munca de peste zi. Aşa că unele activităţi sunt prioritare, altele sunt lăsate mai „în coadă” fie pentru că au nevoie de mai puţină energie, fie că nu sunt aşa de importante şi se pot amâna. Cele cu adevărat importante şi urgente sunt întotdeauna în capul listei.

Seara, în funcţie de activităţile zilei, fie rămâne puţină energie pentru ultimele puncte din agendă fie acestea sunt amânate pentru altă zi. Aşa se face că unele lucruri sunt făcute cu ultimele puteri sau tot sunt amânate. De regulă, acele lucruri le consider neimportante sau mai bine zis, insuficient de importante pentru a le pune mai în faţă pe listă. În acest fel, încerc încă de dimineaţă să-mi încep ziua bine pentru a putea să termin ceea ce e cu adevărat prioritar pentru mine.

Unul din lucrurile pe care multă vreme îl lăsam pentru coada listei dar atenţie „că să fiu mai liniştit” era timpul alocat sufletului meu. Seara când teoretic trebuia să fiu liniştit, să doarmă copiii, să nu mai sune telefonul, trebuia să citesc Scriptura, să meditez şi să mă rog. Dorinţa mea era sinceră, chiar voiam să fac asta şi totuşi de multe ori „am lăsat-o pe a doua zi”, alteori am adormit citind sau rugându-mă şi uneori am picat de oboseală uitând efectiv. Mai erau situaţii când ne vizita cineva şi pleca foarte târziu sau situaţii când un copil era bolnav, alteori trebuia să plecăm undeva a doua zi şi să ne trezim foarte dimineaţă deci logic că ne culcam mai devreme şi uite aşa mă trezeam că activităţile din coada listei, inclusiv timpul pentru suflet erau tăiate din lipsă de timp.

Mai mult. De multe ori am citit şi m-am rugat dar nu mi-a folosit la nimic, pentru că am făcut-o sleit de puteri, creierul meu nu mai avea capacitatea de concentrare, nu mai aveam capacitatea să înţeleg şi să procesez ceea ce citeam. Citeam şi mă rugam din inerţie, din obligaţie, pe pilot automat. Mă culcam cumva zâmbind că am avut timp să o fac şi pe asta, dar Cuvântul nu avea când să mă transforme în mintea mea pentru că mintea pleca la nani.

Doamne, auzi-mi glasul, dimineaţa! Dimineaţa eu îmi îndrept rugăciunea spre Tine, şi aştept. Psalmi 5:3

Pentru mine timpul de seara era cel mai nepotrivit pentru a îl aloca sufletului şi a trebuit să-mi pun sincer întrebări dacă chiar este important pentru mine. Din ceea ce se întâmpla în viaţa mea reieşea că nu este prioritar. A trebuit să admit că până atunci sufletul meu a fost neglijat, Dumnezeu a fost lăsat pe ultima poziţie. A trebuit să recunosc că nu am dat Domnului partea Sa şi că păcătuisem. Mă uitam la întâlnirea pe care Adam şi Eva o aveau cu Dumnezeu dimineaţa în răcoarea zilei şi mi-am zis: Acesta ar trebui să fie timpul pentru suflet, dimineaţa în răcoarea zilei, în liniştea dimineţii, înainte de a începe orice activitate, înainte de a îmi consuma energia, înainte de a pleca trebuie să mă preocup de sufletul meu, trebuie să vin spre Dumnezeu şi să mă conectez cu El.

Dimineaţa e foarte avantajoasă pentru cei care aleg acest timp ca să se ocupe de suflet. În primul rând există suficientă energie pentru a înţelege bine Cuvântul, pe când seara e doar lectură. Dimineaţa e ca un medicament pe care îl luăm pe stomacul gol ca să producă vindecare. Capacitatea de procesare a minţii noastre este maximă, Dumnezeu poate lucra cu mintea noastră cu maximum de eficienţă. Apoi mai e un aspect foarte important, putem rămâne toată ziua cu acel cuvânt în mintea noastră să medităm la el, să ne gândim la el, să ne transforme viaţa. Depinde ce punem dimineaţa în „maşina de tocat gânduri”. Putem deschide televizorul să punem ştirile şi toată ziua asta vom procesa sau putem deschide Scriptura şi în consecinţă la asta ne vom gândi pe parcursul zilei.

Dimineaţa e perfectă pentru a fi alocată sufletului şi din cauza liniştii, a odihnei, a deconectării sociale, a limpezimii creierului care nu este încărcat încă cu toate greutăţile şi treburile zilnice. Mai mult alocarea dimineţii pentru suflet e un principiu divin, înseamnă acordarea priorităţii pentru suflet, înseamnă oferirea lui Dumnezeu a „pârgii” a începutului, a startului, a ceea ce este mai bun. În consecinţă eficienţa va fi maximă nu doar din cauza timpului bun ci şi din cauza binecuvântării divine generate de trăirea in ascultare.

Să aveţi dimineţi bune pentru că aşa veţi avea şi zile bune. Bună dimineaţa!