Că vorbele noastre au o putere deosebită ştii şi tu şi eu. Că ele pot ridica sau doborî cunoaştem. Că suntem responsabili de tot ceea ce vorbim iar nu ne este străin. Că suntem datori să vorbim frumos, constructiv, încurajator iar ştiu unii din noi dar astăzi vreau să scriu despre puterea mare de formare şi energizare pe care o au cuvintele în contrast cu puterea distructivă a lor.
Binecuvântarea şi blestemul sunt „în puterea limbii” şi când spun asta nu mă refer doar la o latură spirituală sau la cuvinte de genul „te binecuvintez” sau „fii binecuvântat” ci la orice cuvânt care produce în aproapele o schimbare în bine sau în rău devenind o binecuvântare sau un blestem prin efectul pe care îl produce. Orice vorbă are un efect şi noi avem posibilitatea să decidem dacă o rostim sau nu in funcţie de rezultatul pe care vrem să îl obţinem. Vorbirea uşuratică sau aiurea e condamnată de Biblie.
Aşadar, ce efect au vorbele pe care le spui în celălalt? Când comunici, categoric nu o faci fără nici un scop, nu ai mai comunica dacă ar fi aşa, ce scop ai când spui ceva? În general dorim ca prin vorbele noastre să avem anumite beneficii, să impresionăm, să găsim apreciere, să fim admiraţi sau avem clar scopul de a produce efecte în celălalt să jignim dacă am fost supăraţi, să înjosim dacă ne simţim inferiori, să acuzăm dacă suntem în pericol sau chiar să demolăm omul din faţa noastră. Aici e diferenţa dintre binecuvântare şi blestem.
Dacă mintea mea şi a ta vor fi preocupate mereu să rostească vorbe de binecuvântare prezenţa vorbelor noastre va fi una căutată. Dacă din gura noastră ies cuvinte de apreciere, de mângâiere, de speranţă, de viaţă atunci efectul nu va întârzia să apară. Oamenii caută apreciere, TOŢI, şi în momentul în care o găsesc mai vor, se deschid, renunţă la egoisme, nu mai intră în mecanismul de autoapărare, nu mai au nevoie de cuvinte dure şi tăioase pentru a se apăra. În momentul în care eu şi tu vom vorbi cu calm, căldură şi dragoste, când vom putea rosti cuvinte constructive şi vindecătoare, automat, în jurul nostru se va schimba mediul, se va schimba felul de comunicare, se va schimba atitudinea oamenilor, se vor îmblânzi şi cuvintele celorlalţi.
Blestemul nu e neapărat vreo formulă religioasă sau magică ci sunt cuvinte care eu efect negativ pe când binecuvântarea este cumulul de cuvinte constructive şi frumoase care au efectul binecuvântat al ridicării oamenilor şi al îmbunării lor. Aprecierea celor din jur este o reală binecuvântare. Aprecierea nu are de a face cu exagerări, aprecierea întotdeauna e bazată pe fapte reale oricât de mici ar fi e bazată pe fapte reale. În momentul în care avem pentru cel de lângă noi aprecierea pentru ce a făcut şi nu critica pentru ce nu a făcut, putem spune că am învăţat să binecuvântăm şi mai ales putem să ne aşteptăm la energizarea acelui om.
Fără aprecierea celor din jur puţini oameni ar mai dori să muncească, să se îngrijească, să înveţe, să facă eforturi, să zâmbească etc. Practic în jurul acestui aspect se învârte o mare parte a vieţii noastre sociale. Dacă nu ar fi apreciate femeile credeţi că s-ar mai vinde vreun ruj sau vreo cremă pe undeva pe faţa pământului? Dacă nu ar fi apreciaţi bărbaţii credeţi că s-ar mai juca fotbal pe undeva? S-ar mai desfăşura concursuri auto sau moto? Nu, ar goni de unii singuri cu maşina pe undeva pe aiurea. Dar dorinţa de apreciere ne motorizează viaţa şi nevoia de apreciere ne determină să trăim în fiecare zi.
Până mâine când vom continua fă un experiment. Rosteşte vorbe de apreciere faţă de o persoană apropiată ţie care nu a fost apreciată până acum şi observă efectele. Atenţie! Nu lăuda că lauda exagerează, găseşte lucruri pozitive pentru care să apreciezi şi observă efectele. Succes!
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
Abonare
Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare
Mulțumesc de înscriere.
Ceva nu a mers.