Când eram prin clasa a doua am văzut de aproape un fotograf la lucru. Am examinat aparatul, am văzut cum schimba filmul. Mi sa arătat puţin şi din ce înseamnă developarea filmului, cum se reglează aparatul de fotografiat şi alte câteva detalii. Era fascinant cum poţi face ce o imagine să rămână imortalizată pe hârtie. Copil fiind, îmi doream mult să am un aparat de fotografiat. Am visat o bună bucată de vreme la asta.
Prin clasa a şaptea, tatăl mau se întoarce de la Paşcani cu ceva cumpărături şi surpriza era că găsise un aparat foto ieftin „SMENA”. Nu vă puteţi imagina ce bucurie aveam şi ce fascinat eram. Nu conta că e cea mai ieftină variantă important era că o parte din visul meu era realitate. După ce a trecut efervescenţa contactului cu noul meu prieten, am făcut o strategie despre cum poate fi păstrat cel mai bine ca să nu se strice sau să nu fie furat. În fond, de el depindea trăirea unora din visele mele.
Eram foarte atent cu aparatul. Eram atent unde îl las, cine pune mâna pe el, dacă îl voia cineva să îl privească întâi îl rugam să treacă cureluşa după cap în aşa fel încât să fie protejat dacă e scăpat pe jos. În curăţam de praf, îmi ştergeam mâinile ca să nu las pe lentile urme de degete. Acasă avea locul lui special şi nu admiteam ca cineva să îl mute de acolo decât cu „aprobare”.
