Da, este una din recomandările celui mai înţelept om care a existat vreodată şi întreaga frază sună aşa: „Ţine învăţătura, n-o lăsa din mână; păstreaz-o, căci ea este viaţa ta.” De fapt, întreaga carte a proverbelor este una despre înţelepciune şi e presărată cu îndemnuri spre a învăţa. Nu doar atât, în Scriptura întreagă se insistă pe nevoiea ca oamenii să înveţe pentru a fi binecuvântaţi. Până la urmă şi Biblia este scrisă tocmai spre a fi învăţată şi spre a oferi în acest fel înţelepciune.
De ce abordez o astfel de temă? Pentru că văd o disproporţie uriaşă între importanţa pe care o are munca şi importanţa pe care o are învăţătura. Se propagă ideia că e mai ferice a fi muncitor decât înţelept. Se separă oamenii din bisericile neoprotestante în enoriaşi şi clerici şi asta nu e bine deloc. Ajungem să fim mulţumiţi că dăm din banul nostru la biserică şi credem că plătind un predicator bun, am rezolvat problema, când, în realitate, avem nevoie să ne preocupăm cu învăţatul, avem nevoie de studierea personală şi în grupuri mici a Cuvântului.
Învăţătura este clasată de Solomon ca fiind mai valoroasă decât banii: „Primiţi mai de grabă învăţăturile mele decât argintul, şi mai de grabă ştiinţa decât aurul scump.” Asta nu e o afirmaţie ieftină pe care o fac profesorii la şcoală, ca să motiveze pe copii la învăţare. E o afirmaţie cu mare mare greutate, pentru că e făcută de cel mai înţelept om al lumii noastre. Mai mult, este o cerinţă a lui Dumnezeu pentru oameni: „Ca ploaia să curgă învăţăturile mele, Ca roua să cadă cuvântul meu” le recomandă celor din poporul Israel. Mai mult, Domnul Isus cât a umblat pe Pământ s-a îndeletnicit cu învăţarea oamenilor şi asta era activitatea sa zilnică în cei trei ani şi jumătate cât a lucrat, dar şi mai înainte de asta (vezi discuţiile de la templu). „Oamenii erau uimiţi de învăţătura Lui; căci îi învăţa ca unul care are putere, nu cum îi învăţau cărturarii.”
Noi, oamenii de azi, ne credem învăţaţi, credem că ştiinţa a ajuns aşa de departe, încât învăţarea nu ne mai este necesară. Credem că dacă avem internetul totul e asigurat, avem încredinţarea că din cauza telefoanelor deştepte, nici matematică nu ne mai trebuie. Avem sentimentul că suntem înţelepţi, dacă ştim unde să căutăm informaţia. Credem că dacă avem 2000 de cărţi în format pdf prin computer deja le ştim. Copiii din ziua de azi sunt şocaţi că trebuie să înveţe şi nu mai înţeleg necesitatea învăţării, atâta vreme cât sitemele informaţice oferă tot ce au nevoie. Oamenii religioşi cred că e de ajuns ca păstorul sau duhovnicul să fie bun şi să ştie, şi lucrurile sunt rezolvate. Marea păcăleală a secolului nostru e că, ne credem înţelepţi chiar dacă nu ştim nimic sau aproape nimic.
Realitatea e că învăţătura poate aduce inteligenţă, asta o pot suplini maşinăriile şi compuerele dar ce ne facem cu înţelepciuna de care avem nevoie? Aia de unde o luăm? Oamenii de ştiinţă până nu de multă vreme, considerau deştepţi pe oamenii care aveau un coeficent IQ ridicat, apoi, au descoperit că, un coeficient IQ ridicat nu e suficient, oamenii care treceau testele cu scoruri bune,puteau fi proşti ca noaptea. Unii nu erau în stare să îşi organizeze la un nivel minim viaţa. Coeficient IQ ridicat dar incapabili să vorbească civilizat, incapabili să relaţioneze, incapabili să îşi folosească deşteptăciunea. O aveau, dar nu folosea la nimic. Îmi amintesc şi acum un caz, probabil îl ştiţi, al unui tânăr, filmat de fiecare dată în crâşmă, care reuşea să facă calucle matemetice mai repede decât unul care tasta pe calculator şi asta nu cu o cifră sau două, ci cu 8 si 9 cifre. Era deştept dar nu inţelept. Deşteptăciunea lui nu l-a ajutat prea mult, poate doar să devină vedetă câteva zile. E nevoie de înţelepciune şi înţelepciunea are de a face cu Dumnezeu.
EI bine, şi oamenii „s-au prins” că inteligenţa nu e tot ce trebuie pentru a reuşi în viaţă şi s-a inventat termenul de „inteligenţă emoţională” în acest fel se spune că pentru a avea o viaţă cât mai reuşită, e necesară o inteligenţă emoţională (EQ) ridicată nu un IQ ridicat. Dacă cele două vin împreună, deja vorbim de ideal omenesc. De fapt vorbim de in iceberg, degeaba vedem si ne folosim de partea de deasupra apei dacă nu ţinem în socoteală de partea de sub apă. Au curs tone de cerneală de câţiva ani pe tema asta, omul a crezut că a descoperit ceva extraordinar,însă dacă privim în Scriptură, vedem că Dumnezeu insistă pe aspectele acestea încă din vechime. Ceea ce este fascinant de nou azi, la Dumnezeu, a fost încă de la crearea omului şi toată Scriptura insistă pe dezvoltarea inteligenţei emoţionale, dinainte ca oamenii să inventeze termenul la fel şi cu abilităţile sociale (SQ) despre care vom discuta şi noi.
Aşadar, în următoarele meditări, îmi propun, dacă Dumnezeu va ajuta, să vorbim despre învăţare, inteligenţă şi înţelepciune.
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
Abonare
Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare
Mulțumesc de înscriere.
Ceva nu a mers.
Un comentariu la „Ţine învăţătura, n-o lăsa din mână”