Lună: februarie 2015

Personalitatea multiplă la creștini

de

Deși e puțin cunoscută, este destul de răspândită afecțiunea asta în care, dacă ar fi să o definesc, oamenii care o au, trăiesc două vieți distincte, uneori mai multe,  într-una singură. De obicei, oamenii care sunt afectați de personalitate multiplă fug de o traumă, inconștient, astfel își mai crează o personalitate, a unui alt individ și ajung să le trăiască pe ambele. Uneori afecțiunea e așa de gravă, încât omul nu poate să își amintească anumite acțiuni făcute când este în cealaltă personalitate. Recent a fost mediatizat cazul unei tinere cu 15 personalități destul de bine conturate fiecare. E o extremă,  e un caz aparte, dar vreau să scriu despre cum poate afecta acest aspect viața credincioșilor.

Caracteristica principală este trăirea la dublu sau mai mult. Adică în acel om, primesc ”spațiu” două personalități destul de diferite de obicei. Asta înseamnă că omul respectiv, oscilează în funcție de anumite condiții, între cele două personalități. Acum este un om, iar dacă se simte în pericol sau dacă factorii declanșatori apar, poate comuta, automat, pe celălalt ”om”.

Apare deci un comportament schizoid, care face pe acel om să trăiască viața fracționat și să nu fie conștient deplin de ceea ce se întâmplă cu el. De altfel, comportamentul schizoid poate fi și una din cauzele personalității multiple.

Citește mai mult

666 – 6 februarie la ora 6

de

Da, uite că se suprapun. Acum e ora 6 februarie și ceasul meu arată ora 6, deja nu e în regulă, m-am trezit târziu azi pentru a scrie postul cu numărul 666 de pe blog-ul meu. Necurată treabă s-ar zice, Dar uite că profit de ”coincidenţa” asta pentru a scrie câteva lucruri despre 666, care îngrozește lumea. Aaaa, și ca să nu uit, aseară la înregistrarea emisiunii ”Discuții la masa rotundă”, vorbeam despre avansul tehnologiei și tot la 666 am ajuns, puteți asculta emisiunea pe Radio Samariteanul azi la ora 20:00. Oare să o pun și la 6?

Ce este adevărat și ce este produsul minților speriate, din toată povestea numărului 666, că a ajuns o poveste de la realitatea Scripturii. Oamenii devin super conspiraționiști, înfierează orice cip, card, act de identitate, dispozitiv mai performant și zvonuri pe tema asta apar ”cu duiumul”. Mereu primesc știri despre cipuri, mereu e cineva alarmat de cardul de sănătate sau alte acte. Ce să credem despre numărul acesta, pentru a fi echilibrați si nu paranoici. Ce să știm pentru a fi înțelepți și pentru a nu fi duși încoace și încolo de tot felul de zvonuri. Oare nu picăm cu sensibilitatea noastră, în extrema cealaltă a vremii sfârșitului ”Uite-l aici, uite-l acolo?”

Citește mai mult

Tot mai bine e în hainele tale

de
tot mai bine e in hainele tale

Cei care au trăit în condiții modeste știu fenomenul ”haine de la second” și fenomenul ”haina lu frate-tu”. Era absolut normal, pe acea vreme, ca să te îmbraci de la second, de fapt second a devenit mai apoi, că denumirea originală era de la ”aju”. Ei bine, când te îmbrăcai așa luai ce îți pica. Nu erau făcute pentru tine hainele alea, dar dacă erau aproximativ pe mărimea ta le considerai bune. Dacă îți mai și plăceau puteau fi și două mărimi mai încolo, că tot le purtai cu inconvenientele de rigoare.

Nu știu câți ați avut ocazia să purtați hainele altora, dar eu am avut și îmi aduc aminte senzația. Senzaţia aia persistentă că nimic nu se așează pe tine, că nimic nu se potrivește și că hainele stau pe tina ca pe sperietoarea de ciori din lanul de porumb. Te simțeai ciudat la școală, te simțeai ciudat la joacă cu ceilalți copii iar la biserică… unde topurile erau topuri… era greu.

Citește mai mult

O viață pe măsura mea

de
o viata pe masura mea

O să mă folosesc de o povestire a unei familii venite la consiliere pentru a ilustra mai bine gândurile  din dimineața aceasta. Daniela avea 19 ani și se considera scundă, așa că purta cu succes tocuri foarte mari. Se părea că făcuse o artă din a se simți foarte natural în ele și nu avea nici o problemă cu ”răul de înălțime” cum spunea soră-sa. Cristina, avea 17, era tot așa de scundă, dar mult mai plinuță. Ea nu putea să își închipuie cum poartă soră-sa tocuri așa de mari, fără să ”amețească” pe ele. Totuși, la o ieșire, când a fost invitată de un băiat, ca să facă impresie, și-a înfipt în picioare pantofii sorei sale… ce a urmat… e amuzant, dar finalul e interesant. Purtând pantofii sorei sale, care îi erau puțin mari, care aveau tocuri ”amețitoare”, a ajuns înapoi de la întâlnire mai devreme, mai stresată, mai nervoasă, considerând întâlnirea un eșec și pe soră-sa o proastă, și hotărâtă să o pedepsească cumva pentru eșecul întâlnirii ei.

Pe fiecare din noi Dumnezeu ne-a creat într-un fel unic și din păcate, puțini din noi își trăiesc viața lor, cea pe care Dumnezeu le-a dat-o. Cei mai mulți, dorim o viață ”mai bună” decât cea pe care o avem și când spun mai bună, mă refer de regulă la diferențe mari, dintre ceea ce suntem și ceea ce vrem a fi. Să nu credeți că nu susțin dorința de progres, de evoluție, nu la asta mă refer. Mă refer în mod special la construirea vieții noastre pe altă măsură decât avem noi.

Citește mai mult

Iertarea înseamnă viață

de
iertarea inseamnă viață

Spuneam ieri că, pentru a ierta, e nevoie să murim măcar puțin. E nevoie să ne dăm morții pretențiile, dreptatea noastră, plăcerea și satisfacția de a îl vedea pe greșit plătind sau pedepsit și moartea niciodată nu a fost ușoară. Moartea înseamnă despărțire și în cazul acesta înseamnă despărțire de unii ”dragi”. Ne place să avem dreptate, ne place să ni se facă mofturile sau micile hachițe, ne place să ne știm răzbunați și ne place să ni se plătească paguba, ba mai mult, ne considerăm perfect îndreptățiți să ne cerem dreptatea și în societatea în care trăim, ar însemna să fii fraier, să fii prost, să nu profiți pe urma greșelii cuiva față de tine.

Totuși, iertarea înseamnă moarte ca să se producă viața. Moartea nu este punctul final al iertării ci e punctul final al firii cu micile ei plăceri. Moartea e punctul de început al vieții. Când murim puțin pentru a ierta, de fapt aducem viață, purificăm mintea noastră de gunoaie și de toxine. Murind pentru iertare, renunțăm la pretențiile firii pământești și ne transformăm mai asemenea Mântuitorului. Murind pentru a ierta, de fapt înviem pentru relații sănătoase și corecte.

Citește mai mult

Iertarea înseamnă moarte

de

Cineva mă întreba într-o ședință de consiliere recent: De ce este așa de greu să ierte soția care i-a greșit? De la întrebarea aceasta, am pornit o discuție interesantă cu acel om, care a fost revelatoare și pentru mine și am descoperit că greutatea iertării este mare, din cauza prezenței morții în acel act. De fapt, iertarea înseamnă moarte. Cine ar putea să definească mai bine conceptul decât Isus Hristos, cel care ne-a iertat pe noi și a murit ca noi să avem parte de iertare.

De ce spun că iertarea înseamnă moarte? Pentru că în mai multe sectoare ale vieții, a ierta înseamnă a muri puțin sau mult. Iată câteva ”morți” cauzate de iertare.

Iertarea înseamnă moartea așteptărilor. Când cineva a greșit față de tine, înseamnă că a acționat contrar așteptărilor tale. Când o soție a fost infidelă, a înșelat așteptările soțului care se prognozase că aceasta îi va fi credincioasă. El își construise o parte din viață, având în fundament această așteptare, a considerat că e normal ca soția să îi fie fidelă toată viața și poate  a și investit pentru asta. Când s-a produs acea infidelitate așteptările au fost înșelate.

Ca să ierți într-un asemenea caz, trebuie să moară așteptările, da acele așteptări care îți dădeau un confort psihic plăcut. Iertarea înseamnă moartea așteptărilor privitoare la celălalt și o asemenea moarte e greu de suportat, o asemenea iertare e greu de acordat.

Citește mai mult

Poți primi zilnic noutățile
pe email

Abonează-te și vei fi automat anunțat când scriu o meditare nouă

Mulțumesc de încredere.

Ceva nu a mers.

Trimitem de regulă un singur mesaj pe zi.