Când te-ai binecuvântat ultima oară?

De obicei, când auzim despre cuvântul binecuvântare, ne gândim la binecuvântarea primită de noi de la Dumnezeu, la cea oferită nouă de alții sau de noi altora, dar nu prea ne gândim la binecuvântarea pe care o putem rosti noi asupra noastră. Ni se pare aproape un egoism să ne gândim la un astfel de scenariu. Cum ar suna: Mă binecuvintez pe mine? Recunosc că nu am libertate să spun asta, deși nu văd ceva greșit în expresie. Totuși, la altceva vreau să mă refer astăzi, sau la acest aspect dar dintr-o altă perspectivă.

Data trecută scriam despre puterea vorbelor negative în viața noastră și cum ele, vorbele, devin ușor blesteme pe care le rostim noi asupra noastră. De aceea astăzi, vreau să arăt cum putem folosi cuvintele și puterea lor în avantajul nostru. Nu, nu dau credit unor curente care circulau odată cu privire la mai știu eu ce puteri magice ale cuvintelor, dar nici nu pot diminua sau ignora puterea pe care o au vorbele în ele. Scriptura de altfel, ne avertizează că în puterea limbii stă viața și moartea, ne avertizează că din cuvintele noastre putem fi scoși fără vină sau osândiți, ne mai recomandă să binecuvântăm și să nu blestemăm.

Din păcate, trăim într-o lume negativistă. Mulți creștini devin negativiști de marcă. Chiar ieri seara ascultam pe cineva care rostea un blestem neintenționat ”apoi la noi în sat nu o să se mai întâmple nimic bun”, ”apoi noi, nu mai avem nici o putere să schimbăm ceva” și alte câteva afirmații. Suntem pesimişti cu brevete deși ar trebui să fim optimiști de frunte. Dar vorbele noastre nu sunt fără importanță.

Un om care se învață să rostească vorbe pozitive, care se obișnuiește să încurajeze, să binecuvinteze, să dea speranță și să aducă optimism, va fi o prezență căutată și agreabilă. De oameni negativiști e plină lumea și într-o astfel de lume, un om care binecuvintează, e o raritate căutată. Mai mult decât atât, un astfel de om își face bine lui însuși prin vorbirea sa. Una este să spui ”Voi reuși” și alte e să spui ”nu am nici o șansă”, una este să spui: ”de ce nu” și alte e să spui ”niciodată”, una e să spui: ”nu sunt bun de nimic” și alte e să spui ”sunt bun la asta și la asta”. Vorbele noastre ne pot fi blesteme sau binecuvântări, în funcție de ce decidem noi.

Uneori în ședințele de consiliere nu fac altceva decât să încurajez. Nu fac altceva decât să ajut oamenii să se binecuvinteze, să vorbească de bine despre ei sau relațiile lor, despre capacitățile lor, despre viitorul lor. Și poate vă surprinde, dar în multe cazuri nu trebuie să fac mai mult decât atât. Totuși, să convingi pe cineva să vorbească de bine despre el/ea, care e învățat din copilărie că nu e bun și care e învățat din pruncie că lumea asta e de rahat, nu e treabă ușoară, dar dacă reușesc asta, sunt toate șansele ca toate problemele acelor oameni să găsească o rezolvare proprie și personală.

Îmi aduc perfect aminte un caz de acum 2-3 ani în care o soție a venit în consiliere pe picior de divorț. Câţiva ani mama sa a îndoctrinat-o că soțul ei e un nemernic și că ea, soția, nu are nici o putere să facă ceva pentru a își salva căsnicia. Așa relația lor s-a răcit foarte mult, certurile au fost tot mai dese și a apărut și infidelitatea cel puțin emoțională. Doar de două ori m-am întâlnit cu acea doamnă și în 5 luni relația lor era aproape de nivelul relației normale. O ședință în care am discutat despre cum își blesteamă fără voie căsnicia și una în care am descoperit cum poate gândi constructiv despre relație, despre ea și despre soțul ei. S-au activat în acea soție toate sistemele de luptă pentru salvarea relației și a reușit.

Uneori e nevoie să ne schimbăm maniera în care gândim, vorbim și acționăm. E nevoie să învățăm să ne binecuvântăm și să nu ne blestemăm. E nevoie să rostim vorbe pozitive și nu negative. Asta nu înseamnă să repeți fraze exagerate sugerate de unii cu evanghelia prosperității ”sunt bogat, sunt bogat, sunt bogat” sau ”sunt sănătos, sunt sănătos, sunt sănătos” nu mă refer la erezii aici, ci la o vorbire aleasă, echilibrată, la analizarea felului de vorbire și la corectarea acestuia. Prea ne-am învățat să fim negativiști în vorbele pe care le rostim despre noi sau despre alții și ar trebui să ne pocăim și să vorbim echilibrat.

Ce zici? Te străduiești măcar puțin să te binecuvintezi prin vorbele și gândirea ta despre tine?

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Mulțumesc de înscriere.

Ceva nu a mers.

Lasă un comentariu