Profețiile tale rele despre tine însuți

Una din marile mele probleme, care mi-a dat bătăi de cap de-a lungul timpului și care nici la vârsta asta nu mă face să mă simt bine, este tocmai felul în care eu profețesc despre mine. Astăzi aleg să vă spun și vouă despre pericolul unor astfel de profeții sau de ce nu, despre binecuvântarea unor profeții bune.

Vedeți voi, eu am fost învățat în perioada copilăriei mele să gândesc negativ, pesimist și acuzator la adresa mea. Asta s-a făcut în biserică și acasă. Probabil asta s-a întâmplat cu mulți dintre voi. Predici axate 95% pe acuze, pe necesitatea uciderii firii, pe amenințarea cu iadul, pe amenințarea rămânerii pe pământ, pe amenințarea chinului, pe scoaterea în evidență a neputinței, fără a primi variante și alte feluri de mesaje negativiste și demoralizatoare. Să nu credeți că vin acum cu o evanghelie a momentului (cei care îşi predau viața apoi  trăiesc cum vor), nu, vin cu precizarea că am fost instruiți să gândim negativ.

De la a gândi negativ, acuzativ, distructiv, următorul pas este să vorbești în aceeași manieră. Adică, transpui în vorbe stilul pe care l-ai dobândit. Asta face pe mulți să fie foarte critici cu alții, pentru că ei se simt mici sau în destul de multe cazuri unii, mai ales introvertiţii, devenim profeții dezastrului pentru noi înșine.

Scriptura ne spune că în puterea limbii stă viața și moartea iar noi ne gândim la auzul acestor cuvinte că viața și moartea altora stă în puterea limbii noastre, sau că, viața noastră stă în puterea limbii altora. Azi vă fac provocarea să analizăm cum, acest verset poate face referire la noi înșine și cum pot vorbele noastre să ne ucidă sau să ne ridice pe noi, rostitorii lor.

Iată câteva exemple de profeții dezastruoase: Aș vrea să fac școala de șoferi, dar știu că nu voi lua carnetul! Aș vrea să mă căsătoresc, dar îmi e teamă că nu voi fi un soț bun. Aș vrea să merg în tabără, dar mă tem să nu mă fac de râs. Aș vrea să mă integrez în acel grup, dar dacă o să râdă de mine? Aș vrea să slăbesc dar îmi e teamă de criticile altora care m-ar face să mă simt prost. În aceste exemple, puține, este exprimată o nevoie și în același timp bariera care stă în calea împlinirii ei. Această configurație e o profeție în cele mai multe cazuri. Adică, inconștient, ne condamnăm la acel parcurs limitativ sau negativ. Vorbele au o putere imensă, mai ales că sunt urmare a unei gândiri pe măsură. Când gândurile sunt și verbalizate deja, efectul lor este amplificat. Practic, cuvintele pe care le rostești, pot deveni o sentință pe care ți-o dai, o condamnare și de ce nu o profeție despre viitorul tău.

Îți sugerez un exercițiu. Ia o foaie de hârtie și încearcă să depistezi la tine gândurile negative care au cea mai mare rată de transpunere în vorbe. Scrie pe o hârtie tot ceea ce ai obiceiul de a spune negativ despre tine. Fii atent/ă în special la vorbele care încep cu ”eu niciodată…” sau cu ”eu nu…” dar variante sunt mai multe. După ce faci această listă, care va fi subiectivă, întreabă pe cei apropiați dacă au observat la tine astfel de vorbe și completează lista cu descoperirile lor. În acest fel vei avea o privire mai amplă asupra problemei. După asta o să te rog să vezi câte din vorbele tale au fost profeții, adică, câte din ele se împlinesc ori sau împlinit. Vei descoperi lucruri surprinzătoare. Vei descoperi cum vorbele tale despre tine, te-au închis cu puterea lor, te-au limitat, te-au îngrădit, te-au condamnat și vei descoperi că ai nevoie de o altfel de vorbire și implicit de o altfel de gândire despre tine.

Da, este incredibil cât de des profețim de rău despre noi. Este uimitor cât de mult ne facem rău noi înșine, prin vorbele rostite. Este interesant ce efect extraordinar poate avea o schimbare a felului de vorbire al nostru despre noi, de aceea mâine, dacă Dumnezeu ne mai îngăduie, voi scrie despre o altfel de vorbire, despre o vorbire echilibrată și pozitivă care să ne schimbe parcursul vieții.

Acum versetul ” din cuvintele tale vei fi scos fără vină, şi din cuvintele tale vei fi osândit” capătă noi valențe. De multe ori se întâmplă ca noi să ne fim călăii, noi să ne condamnăm și asta ne va închide pentru totdeauna. Dacă ne acuză cineva pe nedrept se stârnește în noi dorința de a face dreptate și încercăm să scăpăm de acele acuze. Dar dacă noi ne acuzăm pe noi, cine ne va mai scoate?

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.