E ciudat, foarte ciudat pentru mine cum părinții în zilele noastre sunt considerați cei mai necalificați în materie de educare, formare, creștere a copiilor. Ei sunt considerați cel mai periculos mediu. Citesc consternat pe internet comentarii și articole așa-zis științifice și constat că:
Protecția copilului știe mai bine decât părinții. E clar, doar de asta s-a înființat. Se crede că „by default” protecția copilului va duce spre fericire orice copil de care se ocupă. În realitate eșecurile sunt colosale. În afară de protecția de abuz fizic, în cele mai multe cazuri nici asta concretizata, nu poate oferi protecție, nu pentru că nune în stare ci pentru că nicăieri nu e un mediu mai bun pentru copil decât în familia în care s-a născut. Nu se vorbește de abuzul emoțional al ruperii de frați surori, părinți, familia lărgită. Se vorbește doar de afurisita aia de palmă, pe care unii neinspirați o scapă unui copil. Dar palma se consideră a fi traumatizantă „pe viață” în timp ce ruperea de familie e considerată traumă minoră. Dar cine să conteste că tu „protecția copilului” cu numele pompos și nedrept pe care ți l-ai luat, ești calificat să faci asta. Îi protejezi de îi distrugi.
Psihologii și sociologii știu mai bine cum se crește un copil. Nu am nici o problemă cu oameni ci cu sistemul, eu fiind unul care iubesc psihologia. Dar este clar pentru multă lume că un psiholog e mult mai în măsură să se pronunțe asupra creșterii copiilor decât părinții. Aproape toată lumea va considera că e așa. Nu contează deloc ce succes a avut acel psiholog cu copiii săi sau dacă are copii sau dacă e căsătorit sau dacă are o altă orientare sexuală.
Știu mulți psihologi, sociologi și am toată aprecierea pentru ei, dar când văd așa de mulți „specialiști” care știu despre copii doar din cărți sau poate nici de acolo, mă înfurii. Accept de la cei care lucrează într-o grădiniță, un centru de îngrijire copii, sau de la cei care au copii la rândul lor, care fac terapie cu copiii, dar văd unele persoane care bat câmpii fără milă până sângerează, deși ele nu au copii, nu lucrează cu copiii, nu sunt căsătorite și unele declară că nici nu au de gând. Ei da cine te face specialist în cazul acesta? Dar na, ești calificat? Ești!
ONG-urile umaniste. Ei da, acești ONG-isti consideră că părinții sunt tâmpiți și nu sunt în stare să le spună copiilor despre sex. Ei vor să introducă educare sexuală de la 3 ani în grădinițe. Ei arată că, deși sunt în majoritate zdrobitoare necăsătoriți, cu orientări anti-familie și clar anti-credință, au priceperea, cunoștința, abilitatea și puterea să educe copiii altora. Eu părintele sunt considerat prea tâmpit să fac asta. Vine el, specialistul ONG-ist să îmi educe copilul la grădiniță despre sex, orientări sexuale, erecție și copulație. Dar na, ești ONG, păpător de fonduri europene, cine poate să îți conteste calificarea de părinte bun?
Unii blogări și comentatorii lor sunt mai calificați decât părinții naturali. Asta e clar ca lumina zilei. Tu preamărite blogăr de renume al României, tu preacurată blogăriță în atotștiința voastră, că oricum scrieți pe absolut toate domeniile deci vă știți, considerați clară treaba cum trebuie educați copiii. Știți că e traumă să dai o nuia, că e monstruos, că e inacceptabil, că e animalic, dar nu știți că o nuia îi poate salva viața.
Voi știți la fel ca mulți din urmăritorii voștri cum se educă copiii, aveți voi sursele voastre, ați citit voi pe un nu știu ce specialist acum cinci ani. Deci clar, nu mă pot pune cu voi, sunteți mai calificați decât mine care am dat în copiii mei de 5 ori în viață (și asta simbolic prin haine) și după asta, în aceeași secundă am plâns cu ei, am cerut iertare și le-am explicat despre pericolul în care erau. De asta țin minte acele instanțe, ele au însemnat pentru mine consum, durere și preocupare, nu nervi, descărcare și răzbunare. Dar na, eu am lovit copilul, tu nu, că nu ai. Eu intru în „tristele statistici despre părinții care abuzează copiii” iar tu nu, deci ești mai tare în materie decât mine. Tu oricum te consideri mai deștept că nu ai făcut. Dar na, și așa, tot ești mai calificat decât mine, amărășteanul, slab de minte care am fost așa slab de minte că am făcut un copil fără să vin la tine să mă califici.
Acești specialiști în parenting cred că eu, tatăl care petrec ore, zile, săptămâni, luni și ani cu copilul meu sunt nepotrivit sunt un părinte primitiv și înapoiat că mi-am pedepsit copilul. Ei cred că de nebun consum ore în rugăciune pentru ei, ore muncind pentru ei, ore jucându-mă cu ei, ore ajutând să înțeleagă ce nu prind la școală. Ei cred că eu, pot fi decăzut din drepturi pentru că l-am mustrat mai aspru sau pentru că i-am dat o nuia simbolică peste pantaloni și mai cred că e cea mai mare dramă care putea fi trăită de copil. Pentru o lovitură de nuia sau o palmă cred că îi pot lua copilului: dragostea părintească, iubirea necondiționată, îmbrățișarea inimii de tată și mamă, îmbrățișarea de surioară sau frățior, relația cu bunica și bunicu, relația cu copiii din vecini cu care a legat prietenii de la începutul vieții, resursele financiare investite, nopțile nedormite la căpătâiul lor, efortul făcut de a fi un model pentru ei, căldura sufletească, dedicarea părinților, moralitatea, echilibrul emoțional, siguranța psihică și emoțională. Da, ei își permit să arunce la gunoi toate astea pentru o palmă și mai sunt și super specialiști pentru asta. E trist. Vom ajunge să ni se ia copiii de la naștere, așa, ca să fie în siguranță, că numai un debil mintal ar mai putea face copii, deci ar fi bine să ni se ia.
Vă rog mult să îmi iertați răbufnirea! A fost din preaplinul meu din aceste zile. Nu susțin și nu recomand nici o formă de abuz asupra copilului dar urăsc când se vorbește despre pai și nu se vede bârna.
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
Abonare
Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare
Mulțumesc de înscriere.
Ceva nu a mers.
Cat adevăr! Nu am cuvinte! Cred ca ati exprimat ceea ce multi au simțit în ultima luna! Felicitări! Fii mult binecuvantat tu si familia ta!
Foarte profund. Ne-am întors cu fundu-n sus si toata lumea trebuie să fie asa. Ei na, nici eu nu vreau să fiu cu fundu-n sus ci vreau să trăiesc cu picioarele pe pământ si cu capul sus. Bun articol.
Foarte, foarte bun comnetariul! Asa este!
Habar n-au prin ce trece un copil smuls de la ce ati trait d-voastra („dragostea părintească, iubirea necondiționată, îmbrățișarea inimii de tată și mamă, îmbrățișarea de surioară sau frățior, relația cu bunica și bunicu, relația cu copiii din vecini cu care a legat prietenii de la începutul vieții, resursele financiare investite, nopțile nedormite la căpătâiul lor, efortul făcut de a fi un model pentru ei, căldura sufletească, dedicarea părinților, moralitatea, echilibrul emoțional, siguranța psihică și emoțională”). Ceea ce cred ca s-a intampat si la Bodnariu.
Eu imi aduc aminte, cand eram mica, aveam o vecina care vroia ca mama sa imi schimbe numele meu de familie cu numele ei, dar sa ma creasca tot mama, ca dupa moartea ei sa mostenesc eu casa. AM PLANS ENORM, rugandu-ma de mama sa nu faca asa ceva, pentru ca trecanddu-ma pe numele ei putea oricand sa se mute si sa ma ia cu ea. Trebuie sa marturisesc ca mama m-a batut f. tare, cand era cazul. Bataile le-am uitat, dar nu am sa uit faptul ca mama DOAR A GANDIT ASA CEVA SI CA PUTEA SA MA IA FEMEIA ACEEA ORICAND. Am iertat-o pe mama, pentru ca imi aduc aminte cu drag noptile de la patul meu cand eram bolnava, cand ma invata sa gatesc, sa fac diverse lucruri creative etc. Acum avem o relatie f.f.f frumoasa.
P.S. Nu imi pot imagina prin ce trec saracii micuti ai fam. BODNARIU pentru ca la ei chiar se intampla.
P.S. Femeia aceea traieste si acum, desi au trecut 28 de ani, si s-a mutat. AM SCAPAAAT!!!!!.
Mare dreptate cand spune-ti: copii sufera cel mai mult cand sunt luati din casa. Dar asta e vina parintilor. Ei trebuie sa invete sa-si educe copiii. Degeaba incerci sa-ti educi copiii asa cum ai fost si tu educat ca nu se poate. Vremurile s-au schimbat, se schimba de la o generatie la alta. Si eu ai spuneam lui mama -pe vremea lui ceausescu. ca de ce nu-mi da portocale, nu intelegeam ca a stat ore in sir si nu a mai prins…pentru asta nu am reclamat-o la militie ca nu este o mama buna. Da, se stia si pe vremea aceea si dupa ca poti sa-ti reclami parintii daca nu se comparta bine cu tine. Alte generetatii se plangeau ca nu au jocuri pe video sau cine stie ce bluze asa cum aveau colegi la scoala. Copiii nu intelegeau defapt ca cine suferea erau aceia care aveau video game dar nu aveau parintii langa ei.(erau in spania sau intalia…sa munceasca) si sunt multe exemple mai grave sau mai putin grave. Deci la aceasta familie din cate am inteles a inceput cu UN AN in urma, cand fetita a declarat ca mama ei a lovit-o cu piciorul-mama care e nascuta si crescuta in tara aia.
Desi semnalul a fost tras ca sa vada ca fetita de 9 ani in momentul acela are niste probleme dar s-a ajuns ca si dupa un an a declarat ca este batuta si ca bunica ai spune ca D-zeu pedepseste pacatele….
Puteti sa zice-ti ce vreti dar parintii nu si-au dat seama care e realitatea de la ei din casa. Copiii una vad acasa alta vad afara…Eu nu stiu cum sunt , dar sa nu dam vina doar pe unii, Vremurile s-au schimbat mult, nimeni nu zice e bine, dar asta e realitatea.
Realitatea, vremurile si sistemul sa schimbat datorita „Atoatestiutorilor, Specialistilor ” astia, incartiruiti in nenumarate ONG-uri sponsorizate si conditionate de anumite interese.