Postul – Util sau inutil (IV)

Dumnezeu nu are nevoie de postul nostru, noi avem nevoie de post pentru a ne putea depăşi limitările date de materie şi paternurile puse în mintea noastră de părinţi şi societate. Noi avem nevoie să descoperim prin post că există şi altceva şi acel altceva e mai bun decât materia, decât ceea ce se vede şi avem nevoie de antrenament pentru a putea vedea dincolo de ceea ce văd ochii, de ceea ce simţurile percep.

Când postim căutăm să depăşim normalul şi toţi cei care caută să cunoască pe Dumnezeu profund vor reuşi. Postul este una din practicile care ajută la asta, dar mai sunt si altele împletite cu el cum ar fi meditarea la cuvântul scris, supunerea faţă de autoritatea Duhului Sfânt, practicarea disciplinelor spirituale şi cultivarea unei inimi mulţumitoare. Dacă citiţi ultimile postări pe tema postului observaţi că despre toate am scris puţin, pentru că se leagă sau ar trebui să fie interconectate.

Dacă ieri scriam despre postul de la conectare si informare, azi merg într-o altă zonă şi vreau să scriu despre alte capitole în care e nevoie de post, capitole la care mulţi avem probleme şi avem nevoie de disciplina postului.

Postul de muncă

Am scris chiar din prima mea meditare pe tema asta că recomand solitudinea în ziua de post. Acum merg un pas mai departe spunând că adesea e nevoie să ţinem post de la muncă. De fapt e cât se poate de biblic dacă stăm să medităm la obligativitatea poporului Israel de a ţine anul sabatic. Nu doar pentru a se odihni pământul era acel an, ci şi pentru a se rupe omul de dragostea de materie, bani, avuţii, rezerve şi să înveţe practica încrederii în Dumnezeu care putea purta de grijă.

Mulţi din noi iubim munca, mai mult sau mai puţin. Am scris adesea că poicăiţii sunt şi harnici şi meseriaşi buni, dar cred în acelaşi timp că în prea multe cazuri suntem robii muncii. Să nu mai ai viaţă să fii plecat din zori în noapte şi să nu te mai vadă ai tăi decât când dormi e o dovadă a necesităţii postului. Munca trebuie să rămână la locul ei nu să devină stăpâna vieţii noastre. Dacă cumva ne oropseşte, ne biciuieşte, ne desparte de cei dragi atunci se impune post.

Postul de la afaceri şi câştig

Da, creştinii sunt buni afacerişti. Unele religii ale lor deja pot fi numite afaceri, mediul religios fiind o bună piaţă de desfacere. Dar nu la asta mă refer neapărat. Mă refer la postul de la a trage sforile în avantajul nostru, la postul de la a fructifica orice ocazie de a câştiga, la postul de la a schimba telefonul, geamurile la casă, mobila, maşina şi altele.

De fapt, e vorba de postul de la satisfacţia personală a lucrului bine făcut de noi şi pentru noi. E vorba de la a posti de la satisfacţia oferită de bani sau posesiuni. Avem aşa de multe alegeri de făcut în viaţă şi suntem aşa de preocupaţi cu alegerile în toate capitolele că ne-am transformat în maşini eficiente de consum. Trebuie să alegem în materie mult şi bine şi nu ne mai rămâne timp pentru a alege în cele spirituale. Şi cumpărarea unei cutii de chibrituri implică o alegere şi o pierdere de timp, ca să nu mai vorbim de lucruri mai scumpe sau de mâncare.

Postul le acest capitol poate implica punerea capacităților personale în slujba altora mai incapabili, a societății în care trăim.

Postul de la confort.

Ei bine, de regulă în casele creştinilor e mare confort, în bisericile creştinilor e mare confort, tot mai mare, în viaţa creştinilor e mare confort şi trăm ca şi cum aici e totul. Declarăm prin cântări că vrem acasă dar în realitate puţini din creştini îşi doresc în acel moment lăsarea celor pământeşti pentru cele cereşti. Acasă la noi e bine, e foarte bine, avem de toate, nu ne lipseşte nimic aproape, nici să împrumutăm obiecte de la vecini nu avem nevoie că ne-am cumpărat tot ce trebuie, chiar dacă 364 de zile pe an stau nefolosite, dar avem satisfacţie că le avem.

Bisericile sunt aşa de confortabile în ultimul timp că şi uiţi de ce ai venit. Tapiţetii, aer condiţionat, sonorizare reglată, ambient plăcut, instrumental înainte, instrumental după, respect şi programe nederanjante. Păi cum să mai ieşim la lucru când toate condiţiile ne îndeamnă să stăm. Să tot fii membru în bisericile de azi, eşti tratat regeşte, nu te supără nimeni. Când a fost creştinismul mai confortabil ca azi?

Postul de la confort nu este uşor. Domnul Isus în pustie a postit, una din laturile atinse de această deplasare a fost postul la confort, la ceea ce atunci se numea confort. Să renunţi voit la cele cu care trupul e obişnuit, la ceea ce consideri cerinţe minime de trai. Să dormi pe o scândură nu pe pat, să nu mai ai hainele super confortabile şi parfumate de agenţii de ‚împufoşare’ să fie spălate doar cu apă. Cum vi se pare, o abatere mare de la ceea ce noi considerăm strict necesar nu?

Ei bine, postul de mâncare acum nu mai este ce a fost, e partea mai puţin grea din postire. Postul adevărat despre care vorbeşte Scriptura e cel al inimii. Nu ştiu ce vei decide după citirea acestor rânduri despre post, poate să le consideri deplasate, dar data viitoare când vei ţine post va trebui să te gândeşti mai profund la această noţiune, dincolo de privarea de mâncare.

Dumnezeu nu pune deloc accent pe sufletul chinuit, El vrea de fapt ca la post să ne putem conecta eficient cu El renunţând la pornirile inimii care sunt îndreptate zilnic spre rău şi egoism. Putem posti zi de zi fără să murim şi e indicat să facem asta. Post de la egoism, răutate, materie, satisfacţii răutăcioase, mândrie şi compensare cu dragoste, înţelegere, iubire, dedicare, slujire etc. Atitudinea noastră poate face postul utin sau inutil. Dumnezeu să mă ajute.

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.