Diferența între oamenii care iau în serios Cuvântul lui Dumnezeu și cei care în banalizează sau ignoră este clară, vizibilă și face în fond diferența dintre tărie și slăbiciune spirituală. Indiferent de contextul în care se află oamenii transmit informații despre relația pe care o au cu Scriptura și asta nu atât de mult prin faptul că te intoxică cu versete și trimiteri, cât prin faptul că trăiesc și acționează conforma acelor texte pe care de cele mai multe ori nu le verbalizează.
Apostolul Pavel spunea celor din Roma „credința vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos” deci oricine nu aude sau citește Cuvântul va avea probleme mari la capitolul credință. Așa se explică multe plângeri referitoare la eșecul în bătăliile spirituale. Așa se explică imaturitatea spirituală și infantilismul spiritual. Oamenii care nu își fac timp pentru citirea Cuvântului… de fapt trebuie să reformulez, oamenii care nu își fac de citirea și meditarea la Cuvântul lui Dumnezeu sunt prin asta deconectați de la sursa de credință și implicit slabi spiritual. Ajungem prin lipsirea de Cuvânt să ne împotmolim în mlaștini ale deznădejdii dacă ar fi să îl parafrazez pe Tozer.
Este adevărat că multe lucruri, cărţi, concepte, probleme, filosofii şi mulţi oameni fac gălăgie şi mare larmă în jurul nostru. Politicul ne dă mereu motive de dispută şi cere atenţie, veştile depre războaie şi situaţii de criză vin cu grămada, suferinţă este multă, tehnologia ne invadează şi cele mai intime spaţii, apar tot mai multe persoane care pretind a avea soluţii la probleme esenţiale ele vieţii şi în această mare hărmălaie suntem tentaţi să lăsăm deoparte Biblia, că oricum o ştim de atâta vreme, suntem tentaţi spre a încerca ceva nou. Sau de multe ori nici nu ne dăm seama că am renunţat la a o studia.
Pavel îi spunea lui Timotei: din pruncie cunoști Sfintele Scripturi, cari pot să-ți dea înțelepciunea care duce la mântuire, prin credința în Hristos Isus. Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.
Logica e simplă aici: dând importanţa cuvenită citirii şi meditării la Cuvânt căpătăm înţelepciune, mântuire, puterea de a trăi sfinţi şi puterea de a lucra. Cei ce se plâng că nu ştiu ce decizii să ia, cei ce se îndoiesc de mântuire, cei ce se simt păcătoşi şi răi dar şi cei ce nu au chef, putere sau viziune pentru lucrare, trebuie să se preocupe serios de citirea Cuvântului pentru că acolo sunt soluţiile la aceste probleme.
Din păcate sunt tot mai mulţi creştini care nu iau în serios Cuvântul lui Dumnezeu. Deşi în acest lucru e predicat des, oamenii ştiu despre sursa asta de putere, aleg să se lase vrăjiţi de altceva şi aşa se face că televizorul, calculatorul, telefonul, ziarul, radioul au timp în grila noastră zilnică dar pentru citirea şi meditarea la Scriptură nu mai găsim nicicum, ne limităm la 10 versete fugărite dimineaţa şi atât. Despre citirea de cărţi în domeniul acesta nu mai are rost să vorbim.
În consiliere simt o mare durere că îmi trebuie aşa de mult timp să conving oamenii să citească. Aproape toţi sunt de acord că e viaţă în Cuvânt, că Dumnezeu are putere şi o revarsă prin Cuvânt, că Duhul Sfânt se hrăneşte din Cuvânt, dar oamenilor li se pare unul din cele mai mari eforturi să îşi pună 15-20 de minute deoparte pe zi pentru asta. Oare de ce? Ce vrajă e asupra copiilor lui Dumnezeu? De ce pentru lucruri care nu satură ci ne secătuiesc de putere, găsim timp cu generozitate iar pentru a ne conecta la sursa de putere şi viaţă găsim aşa de puţin timp şi aşa de rar? Încă nu am răspuns dar sunt convins că banalizarea Cuvântului e principala sursă de infantilism spiritual, de eşec spiritual şi de îndoială.
Tu cât şi când ai citit şi meditat la Cuvânt?
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
Abonare
Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare
Mulțumesc de înscriere.
Ceva nu a mers.
Un comentariu la „Cauzele eșecului – Banalizarea Cuvântului”