Scriu aceste rânduri pentru tine, cel/cea care sunteți considerați ciudați, cei care fă simțiți excluși, pedepsiți, de mâna a doua, respinși, fără prieteni, neacceptați de cei din biserică. Nu știu motivul pentru care ai ajuns în „postura ” asta, nu știu dacă e datorită unei greșeli sau datorită unor cauze externe vouă dar măcar parțial cunosc sentimentul, am fost într-o asemenea poziție, îmi e cunoscut.
Da, am trecut prin excludere, neoficială, când am avut curajul de a mă lega de una din legile nescrise și nebiblice din biserica în care eram. „Mi-am pus în cap” pe cei mai de vază și de autoritate din biserică și aproape instant s-a produs excluderea chiar dacă neoficial. Am suferit mult, așa de mult că am fost nevoit să mă mut din localitate. Nu spun că așa trebuie să faci și tu, ci spun doar că îmi este cunoscut fenomenul și toată pleiada de trăiri asociate lui.
Acum privind în urmă realizez că puteam proceda mult mai înțelept într-o chestie așa de sensibilă. Realizez că nu aveam destul credit pentru a corecta o asemenea eroare doctrinară, pentru că eram în optica lor „un mucos”. Realizez că puteam proceda altfel și poate ieșea mult mai bine. Nu stau să îmi plâng de milă, ci doar realizez că o parte din vina excluderii îmi aparținea, deși era logică și mă așteptam la mai mult din partea „fraților bătrâni”.
Am învățat să iert, am învățat să nu îmi mai plâng de milă, am învățat să vorbesc cu mai mare atenție, am învățat de înseamnă să fii exclus și multe altele. Experiența asta mi-a îmbogățit sufletul prin suferință, prin mare suferință. Acum am rezolvate toate acele relații frânte, și rănile îmi sunt vindecate.
Tu de ce ești izolat? De ce ești exclus? Dacă ești exclus pentru etnie, culoarea pielii, statut social, handicap sau altele independente de tine îmi cer iertare în numele fraților și surorilor și îți doresc puterea de a rezista în exil și capacitatea de a te integra contrar diferențelor care au contribuit la excluderea ta, voi scrie mai jos despre asta.
Dacă ești exclus din cauza unui păcat, greșeli, stil de viață păcătos atunci iar îmi cer iertare în caz că frații și surorile nu au știut să acționeze biblic, cel mai adesea așa se întâmplă, dar te chem și la reintegrare prin pocăință. Desigur situațiile sunt multe și mă refer doar la două categorii majore dar principiile vor rămâne aproape aceleași și pentru alte categorii sau subcategorii.
Ce să faci când ești sau te simți exclus
Multe se pot face, da, chiar de tine cel exclus cu motiv sau fără. Depinde de atitudine și de optică. Un cunoscut aflat în situația excluderii ducea reintegrarea sa la extremă folosind expresia „Chiar dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau” și chiar a reușit prin atitudinea sa să se reintegreze. Nu spun că trebuie să ai și tu o asemenea abordare, dar iată câteva lucruri ce pot și trebuiesc făcute:
Fugi spre părtășia cu Dumnezeu. Da, mai mult decât înainte pentru că tentația mare va fi să acumulezi mânie și amăreală, dar apropierea de Dumnezeu este vitală. Citește, roagă-te și caută măcar un om cu care să ai părtășie. Astfel vei avea conexiune cu Duhul Sfânt care te va călăuzi cum e mai bine în ce urmează să faci.
Analizează motivul. Fii obiectiv în analiza ta și cere și ajutorul unor oameni echilibrați pentru a face o analiză realistă și justă. Mulți nu sunt neapărat excluși cât auto excluși din cauza unor pretenții, mofturi personale, ambiții etc. Fă o analiză reală și ține cont și de „ce zic dușmanii”, pentru că e posibil să găsești informații care să te ajute mult. Scopul nu este să placi la toată lumea, ci de a avea o vedere corectă asupra situației.
Fii mai îngăduitor. Dacă frații sau surorile greșesc față de tine, excluzându-te din motive ce nu in de tine: handicap, etnie, culoare, rude etc cere lui Dumnezeu puterea de nu mai fi așa sensibil, de a nu te mai ofensa așa tare. E nevoie de moderație că ingredientul care favorizează ideea de excludere e de regulă ofensa exclusului, prin exprimarea acelei nemulțumiri confirmăm cumva celor care ne exclud că au făcut bine.
Pocăiește-te. Dacă excluderea e din cauza unui stil de viață păcătos, asta trebuie rezolvat. E nevoie de pocăință de păcatul tău. Niciodată nu am susținut excluderile din biserică pentru păcate ci abordarea acelor păcate spre vindecare, dar există situații când, pentru binele celor slabi în credință unele persoane să fie izolate. Nu fă nicicum „în ciudă” cu păcatul tău, nu te motiva niciodată că din cauza excluderii rămâi în păcat.
Iartă. Da, primul care trebuie să ierte ești tu. Tu cel ofensat, nedreptățit, exclus trebuie să ierți. Nu aștepta ca cineva să îți ceară iertare mai întâi, nici să facă plecăciuni. Oricât de mare ar fi nedreptatea… iartă, pentru binele tău, iartă.
Confruntă. Da, dacă te simți exclus, analizează bine situația și confruntă pe cei ce te exclud. E posibil să greșească, să aibă informații eronate, să vadă greșit. O confruntare are rolul de îndreptare a lucrurilor nu cel de despărțire definitivă. Am o serie întreagă despre confruntare pe site aici.
Schimbă-ți atitudinea. Știu că te doare, dar de cele mai multe ori la excludere contribuim chiar noi exclușii prin mentalitatea de victimă. Nu aștepta ca cineva să te protejeze mereu „ca pe un ou roșu”, nu te aștepta la plecăciuni pentru greșeala ce ți s-a făcut precum un copil mofturos, fii matur/ă și acționează echilibrat și duhovnicește. Chiar dacă ai un handicap sau motivul nu ține de tine, tot e necesar să nu te ofensezi repede, să renunți la mentalitatea de victimă.
Fă un plan de reintegrare și urmează-l. Dacă te abandonezi în excludere, după cum avem tendința, nu faci decât să te umpli de amărăciune și nu rezolvi nimic. E nevoie de un plan bun, și de acțiune iar dacă găsești de ajutor pe cineva duhovnicesc în demersul ăsta, cu puterea lui Dumnezeu aproape rezolvată treaba. Nu sta acolo că nu are rost.
Schimbă biserica. E una din cele mai dure metode de reintegrare în grup dar uneori e necesară și asta. Dacă lucrurile sunt ireparabile la acel moment, e mai de preferat integrarea în altă comunitate decât rămânerea în amărală. Noi suntem ființe sociale, avem daruri pe care trebuie să le exercităm în folosul altora și deci avem nevoie de comunitate.
Cuvintele sunt puține iar situațiile multe tare dar sper că vor fi măcar puțin de ajutor celor ce sunt sau se simt excluși. Capul sus oameni buni, mintea trebuie să vă rămână limpede și călăuzirea Sfântului Duh să vă lumineze.
(Aceste gânduri sunt o urmare a celor anterioare respectiv meditările: „Tipul ăla… îl știi… ăla, ciudat” și „Urâțenia excluderii”)
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
Abonare
Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare
Mulțumesc de înscriere.
Ceva nu a mers.