Ești robot sau ești om?

dr. Andrei Pătrâncă

În urmă cu ceva vreme, am fost șocat să constat, după publicarea unei reflecții, o reacție disproporționată sosită din partea unui coleg de breaslă. Individul, ateu, era deranjat că am făcut referire, într-o expunere publică, la rolul curativ pe care-l are in depresie credința. Violența lui era îmbrăcată într-o haină aparent desăvârșită a cunoașterii. Băiatul ăsta cunoștea toate studiile din lume în materie de psihiatrie, iar, din toate, scotea întotdeauna din context acele citate care îi susțineau punctul de vedere. Eu m-am retras din discuție și mi-am limitat considerabil interacțiunea cu grupul în cauză. Am urmărit însă postările lui ulterioare, pe alte subiecte, la fel de virulente și de ofensatoare, la adresa altor colegi și pe alte teme, de astă dată. Pe cât de hipertrofiat era intelectual, pe atât de retardat era afectiv.

De curând, am citit cartea unui psihanalist american, în care acesta declara că ai săi prieteni l-au abordat pentru a-i spune: ”-Am vrea să te avem pe tine, cel real, printre noi”. Nu e exact exprimarea din carte, fabulez pe alocuri, după cum am obiceiul, dar încerc să redau ideea centrală. La remarca prietenilor săi, a intrat imediat în defensivă: ”-Cum, tocmai eu, care am fost întotdeauna alături de voi?” Cu înțelepciunea specifică unei nații mai înclinate spre psihologie decât altele, prietenii i-au răspuns: ”-Ai fost cu știința ta, cu înțelepciunea ta, dar nu ai fost cu inima ta!” Analist ce era și sincer cu el însuși, cum se vrea a fi orice terapeut, a trebuit să recunoască: ”-Inteligența mea era, de fapt, un mecanism de apărare. De teama respingerii, le-am dăruit oamenilor doar mintea mea, nu și prezența mea afectivă. Și am făcut-o pentru că, arătându-mă așa cum îmi e inima, sunt vulnerabil, mă expun. Atunci când greșesc în știință, mă pot apăra, documentându-mă. Nu știu astăzi ceva, stai puțin, pun mâna pe carte și mâine voi fi invincibil! Dar de simțămintele mele, nu mă pot apăra!”

Citește mai mult

Lansare de carte la Mediaș

Pe 11 ianuarie 2013 la Casa Schuller din Mediaș am avut oportunitatea de a fi invitat la lansarea a două volume de poezie creștină publicate de poetul creștin Petrică Pleșa (chiar dacă domnia sa spunea că nu se consideră poet) . Este vorba de volumele „Izvoare sfinte-n sfinte dedicații”  și „Selecții„ M-a bucurat mult să … Citește mai mult

Am înțeles bine?

Naaman s’a mâniat, şi a plecat, zicînd: „Eu credeam că va ieşi la mine, se va înfăţişa el însuş, va chema Numele Domnului, Dumnezeului lui, îşi va duce mîna pe locul rănii, şi va vindeca lepra. 2 Imparați 5:11 Nu o dată m-am mâniat și nu o dată am văzut oameni mâniați. De multe ori … Citește mai mult

De ce nu iubesc crăciunul

Tre să recunosc , nu am fost de la început așa. Eram unul din aceia care cânta cu gura până la urechi colinde, care colinda 4 zile una după alta prin tăte satele de prin zonă cu tinerii bisericii noastre. Șe știe Cozmeștenii erau tari la colinde mergeam pe jos în satele vecine și oamenii ne primeau tare bucuroși. Pentru mine ca și pentru ceilalți tineri crăciunul era un fel de maraton. Pe 24 seara colinde de la 3 până pe la 3 dimineața, pe 25 biserică dimineața și seara iar după biserică colinde în sat pănă pe la 2 – 3. Pe 26 biserică dimineața și seara apoi Ciohorăni-ul la colindat tot pâna pe la 3 – 4. Pe 27 biserică dimineața și seara apoi Mogoșești-ul la colindat. Pe 27 biserică dimineața și seara apoi Stolniceni-ul la colindat așa că pe 28 eram morț de oboseală.

Da au fost vremuri faine. Gașca de tineri era motorul nostru ne cunoșteam ne apreciam, ne mai și ciondăneam dar ne împăcam. Fetele: Aurora, Magda, Luminița, Olga băteau în chitară până li se înțepenea mâna pe ea apoi făceau schimb, Nelu nu avea înlocuitor îi înghețau mâinile pe clapele acordeonului. Spre dimineață eram înghețați de-a binelea dar trebuie sa colindăm că ne aștepta lumea. A fost fain că s-au legat prietenii, că am comunicat, că am socializat și că aveam un țel comun. Sper ca prieteniile alea vechi să dăinuiască și peste vremurile astea când suntem departe unii de alții.

Citește mai mult

Spuneţi copiilor repede şi fără anestezie… NU EXISTĂ MOŞ!

Slavă Domnului!!!!

Izvăviţi-i de simpatica minciună. Vor creşte mari şi îşi vor aduce aminte barba neagră şi aspră a tatălui, vecinului sau unchiului în spatele bărbii de vată înşirată şi vor crede că există o vîrstă a micilor şi simpaticilor minciuni de care ne lepădăm atunci cînd creştem şi descoperim lucrurile aşa cum sînt.

Spuneţi-le copiilor că nu există Bau-Bau!

Slavă Domnului!

Nu-i speriaţi pentru a vă oferi mai multă comoditate din pricina spaimelor lor. Vor sta cuminţi mînaţi de o groază la care vor privi cu dispreţ cînd vor descoperi lucrurile aşa cum sînt.

Izbăviţi-i şi de Moş Neculaie, izvăviţi-i de personajele care vin să pună lucruri în papuci, urcă pe balcoane noaptea şi coboară pe hornuri. Sînt prea aproape şi prea prezente pentru a fi credibile.

Citește mai mult

Poți primi zilnic noutățile
pe email

Abonează-te și vei fi automat anunțat când scriu o meditare nouă

Mulțumesc de încredere.

Ceva nu a mers.