Unul din marele dezavantaje ale fiinţei umane este limitarea temporală. Omul nu poate trăi viaţa pe pământul acesta fără să ţină cont de timp, este mereu sub stresul timpului şi încearcă să planifice cât mai bine pentru a avea timp de toate. Cu toate că am devenit experţi în planificarea timpului, avem instrumentele necesare planificării timpului de la banalele carneţele cu foaie velină până la programe de computer supersofisticate, avem chiar programe de computere care fac previziuni destul de exacte despre viaţa noastră peste zeci de ani, cu toate că am inventat metode de a comunica şi a ne deplasa foarte repede, cu toate că lucrăm mai repede şi gătim mai repede o problemă se pare că nu o putem rezolva şi aceasta este timpul. Aşa cum scriam şi ieri, avem certitudinea doar pentru astăzi. Ieri s-a dus şi nu se mai poate întoarce şi mâine nu ne aparţine deşi îi facem planurile.
Astăzi e singura zi în care se poate face ceva. Astăzi e timpul să acţionăm, să trăim, să muncim, să iubim, să ne sfinţim, să ajutăm, să plângem, să râdem. Toate trebuiesc făcute la vremea lor şi vremea pe care o avem la dispoziţie este astăzi. Mihai Enachi scrie că „prezentul este cheia eternităţii” şi Scriptura spune de multă vreme aceeaşi afirmaţie. De acţiunile şi atitudinile de astăzi depinde nu doar frumuseţea vieţii ci şi eternitatea.
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
