Mai mult preţuieşte săracul, care umblă în neprihănirea lui, decât un bogat cu buze stricate şi nebun. Proverbe 19:1
Una din temele cel mai des discutate cu fiul meu cel mai mare, Timotei, este referitoare la mulţumire. El este foarte tentat să nu fie mulţumit cu ce are ca majoritatea copiilor de altfel, ar vrea şi jucăriile alea şi celelalte dacă se poate ar mai vrea un smartphone, un laptop, o consolă de jocuri, o biclă mai faină, şcoala să înceapă de la 10 etc. Acuma de n-ar fi băiatul lui tata l-aşi lua mai tare dar pentru că îmi amintesc bine prin ce am trecut şi eu încerc discuţii cu privire la valori şi principii în viaţă şi vreau să vă zic că am cu cine discuta asemenea chestii numai că după un timp uită. Apoi o luăm iar la explicat că de fapt dacă ai inima capabilă să se bucure de lucrurile mici vei fi mult mai fericit decât dacă ai avea toate avuţiile.
În fine, e un copil de 11 ani, e normal să treacă prin frământări din acestea mai ales în timpurile în care trăim când colegii vin la şcoală cu telefoane superdeştepte, console şi ştiţi voi mai bine ce presiune se crează în casele noastre din cauza asta. Spuneam că la el e normal, la vârsta lui este normal dar sincer vă spun că eu sunt dezamăgit când şi pe mine mă prind asemenea „tristeţi”
Nu vi s-a întâmplat vreodată să vă doriţi mult mai mult, după ce aţi fost expuşi unui alt stil de viaţă, mai opulent, mai îmbelşugat, mai fără griji? Eu recunosc că am fost ispitit în acest fel. Uneori văzând ce au alţii şi cum reuşesc să se învârtă mă gândeam la mine că sunt slab. Îmi părea rău pentru anumite lucruri pe care nu le am şi despre care credeam că avându-le voi fi mai fericit. Să vă dau un exemplu:
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
