Meditam ieri la cât de corect este să descriem experiențele noastre cu Dumnezeu altora. Opinia mea rămâne că, este incorect ca aceste experiențe personale să fie trâmbițate. Când e vorba de activități publice este o situație dar cred că experiențele personale gen vise, vedenii, intervenții miraculoase și altele sunt cel puțin riscante dacă sunt spuse într-un cadru mai larg. De altfel, am ezitat mereu să fac asta și de aceea nici nu am făcut-o. Aș putea scrie câteva zeci de situații când l-a, simțit pe Dumnezeu personal dar cui ar ajuta?
De obicei, mărturisirile de acest gen sunt dezavantajoase și pentru cel ce le-a avut pentru că apare riscul mândriei, riscul amplificării și adăugirii dar sunt riscante și pentru cei ce le aud pentru că apare riscul să fie dezamăgiți, invidioși sau chiar să le slăbească credința. Spun asta ca unul care aud foarte des asemenea situații. Între noi, ca și copii ai lui Dumnezeu trebuie să avem un singur standard: Scriptura. Ce e peste asta devine riscant și aduce complicații.
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.